Legenda spune că între Boineşti şi Călineşti-Oaş ar fi ruinele cetăţii Belovar, atribuită de unii cercetători dacilor liberi. Mai mult deatât, se spune că Mănăstirea din Bixad situată la aproximativ 4 km de Boineşti ar fi fost construită chiar pe locul unui altar închinat lui Zamolxis (sau Zalmoxis, Salmoxis, Samolxis), zeul suprem al geto-dacilor. Ca […]
Uneori simţi nevoia de a evada din cotidian şi cauţi locuri cât mai ferite de ochii lumii, pentru a te cufunda în tărâmul reveriilor. Deseori, trecutul este un astfel de loc, invadat de parfumul unor epoci ce răzbate din felicitările şi dagherotipiile „vechi cât lumea”, spre retina visătorului. Şi ochiul priveşte lăsându-se invadat de imagini, […]
Se zice că timpul oblojeşte toate rănile şi ne face să uităm sau măcar să acceptăm mai lesne amintirile unor întâmplări ce ne-au tulburat odinioară existenţa. Aşa o fi. Însă, rolul nostru, al celor care ne agăţăm existenţa de cuvintele aşternute pe hârtie, în speranţa că acestea vor fi citite şi pricepute de cei care […]
E noapte. Vântul suflă cu sălbăticie alungându-mi somnul. Literele alunecă jucăuşe topindu-se în paginile îngălbenite de vreme forţându-se parcă să-şi ţină ascunse tainele pentru eternitate. Mă ostenesc să citesc încă şi încă odată rândurile aşternute cu multă vreme în urmă ce umplu paginile pe care le ţin în mână. Clipele se târăsc alene încercând parcă […]
Un aer închis, amestecat cu mirosul cărţilor vechi îmi răscolesc simţurile, trezindu-mi în minte întâmplări de demult aşternute pe hârtie de cronicarii gârboviţi peste mesele rânduite în scriptoriile mănăstirilor medievale. Poveşti despre războinici şi viaţa de zi cu zi de la curţile nobiliare, îmbrăcate pesemne într-o manta romanţată pentru a fi mai atractive pentru cei […]
Străbătând nesfârşitele labirinturi ale bibliotecilor şi mai cu seamă răsfoind paginile împodobite cu scrierile aşternute pe hârtie de cronicarii care-şi odihnesc demult căpătâiele în mormintele uitate de vreme, uneori ai norocul să descoperi lucruri care te uimesc şi te fac să pricepi mai bine trecutul locurilor unde te-a aşezat Creatorul. Uneori greu de pătruns scrierile […]
Deseori dai peste nume fără ca acestea să-ţi spună ceva şi fără să te ducă mai aproape de adevărurile pe care le cauţi de atâta amar de vreme. Cu timpul însă în jurul numelui se încheagă o poveste. Cu nimic mai prejos decât cele spuse odinioară la gura sobei de bunii şi străbunii noştri. Însă […]
În amintirile sale, Ioan Slavici așterne pe hârtie și câteva rânduri despre Sătmar și despre ținuturile noastre așa acum arătau ele în a doua parte a veacului al XIX-lea. Marele prozator a poposit pentru prima dată la Satu Mare în 1868, pentru a-și susține ”examenul de maturitate”.Și asta deoarece s-a prezentat târziu la examenul de […]
E toamnă târzie şi un frig pătrunzător care te îndeamnă să rămâi tolănit pătruns de căldura focului ce arde vioi în vatră. Însă, aşa cum se întâmplă adesea nu noi suntem cei care hotărâm menirea clipelor ce vin, ci alte forţe ne croiesc drumul spre necunoscut. E trecut de ora 10.00, însă razele soarelui se […]
E interesant să răscoleşti vechile scrieri fără un țel anume căutând informații despre oameni și locuri demult uitate în umbra istoriei. Locurile s-au schimbat odată cu oamenii dar și cu vremurile care uneori și-au impus voința. Nu-i ușor să dai de urmele unor scrieri vechi în mare parte pierdute în noianul anilor iar alteori uitate […]
Răsfoind cărţile de istorie găsim că voievodatele ca unităţi administrative erau specifice evului mediu în state precum: Ungaria, Lituania, Polonia, Letonia, Rusia, Serbia respectiv pe teritoriul ţărilor române. Însă, aşa cum istoria ne-a dovedit-o în nenumărate rânduri, sfârşitul unei etape de evoluţie în viaţa societăţii nu corespunde totdeauna şi cu înlocuirea vechilor sisteme instituţionale existente […]
Puţini dintre cei care se plimbă pe cărările umbrite de arborii sădiţi cu multe decenii în urmă a Grădinii Romei, cunosc trecutul acestui loc. Terenul plin de gropi şi neamenajat, aşa cum arăta la începutul veacului al XIX-lea a devenit mai apoi locul de distracţie al sătmărenilor. Casa de Tir, Baia cu aburi, Chioşcul dar […]
E obositor să tot auzi că Sătmarul nostru e locul unde se agaţă harta-n cui. Întâmplările consemnate în cronicile uitate pe rafturile bibliotecilor au rămas veacuri în şir închise între coperţile buchiilor fără ca cineva să le deranjeze „reveria”. Avem o istorie interesantă, sate „bântuite” de poveşti şi ciudăţenii culturale şi geografice asupra cărora merită […]
Au fost vremuri în care legile se făceau cu tăişul sabiei, neţinând cont de lacrimile şi vaietele celor obidiţi. Cătune rase de pe faţa pământului şi mistuite de flăcări, săteni jefuiţi iar apoi ucişi sau duşi în robie împreună cu familiile lor le-au atras un nume cât se poate de ciudat: „tătari cu cap de […]
Oamenii locului îi spun cetate, cu toate că nu are nimic din elementele arhitecturale ale unei cetăţi. Poate doar şanţurile săpate împrejurul construcţiei care, se spune că ar fi fost umplute cu apă pentru a opri năvala atacatorilor ar putea veni ca argument în favoarea acestei denumiri. Alţii îi spun castel, poate mai aproape de […]