În amintirile sale, prozatorul Ioan Slavici scrie câteva rânduri despre Sătmar și despre ținuturile noastre. Acesta a poposit pentru prima dată la Satu Mare în 1868, pentru a-și susține ”examenul de maturitate”, deoarece a intârziat la examenul de la Arad.

Slavici si-a sustinut “examenul de maturitate” la actualul Colegiu National “Mihai Eminescu” din Satu Mare.

”Lucrurile veniseră așa că pentru examenul de clasa VIII m-am prezentat la Arad prea târziu, când ceilalți făceau examenul de maturitate. Am alergat la Timișoara. Tot prea tîrziu. Am fost îndrumat să mă duc la Sătmar. M-am și dus pînă la Dobrețin pe calea ferată, iar de acolo cu diligența pe la Nyiregyhaza și pe la Carei.

Sătmarul era atunci oraș maghiar de vreo douăzeci și patru de mii de locuitori, dintre care puțini ruteni și încă mai puțini români. Protopopul greco-catolic, părintele Bran, era profesor de limba română.

După ce mi-am luat diploma de maturitate, a urmat una dintre cele mai luminoase părți a tinerețelor mele: am făcut adică mergînd pe jos, așa numai singur-singurel, lungul drum de la Sătmar pînă acasă”, scrie Ioan Slavici.

Prozatorul scrie despre ținuturile noastre în paginile cărții ”Amintiri. Lumea prin care am trecut. Fapta omenească. Articole”. Scrierile de memorialistică ale prozatorului au fost adunate între coperțile unui volum care a văzut lumina tiparului în 1967 la Editura Pentru Literatură.