„Cel mai frumos şi mai corect dialect românesc, cel mai apropiat de graiul italic se vorbeşte la Sătmar”, spunea marele poet Mihai Eminescu. În perioada sa bucureşteană, pe când profesa ca jurnalist la ziarul „Timpul” (1877 – 1883), Mihai Eminescu scrie în numărul din 4 noiembrie 1882 al ziarului: „Încă în suta a şaptesprezecea, Miron […]
De ce „Satmarul” de mai apoi ? Simplu … în acest articol vorbim despre o lume cu mult dinainte de momentul în care omul a făcut primii pași pe Pamant. O lume în care, actualii munți vulcanici din Tara Oasului, se intindeau pe fundul Marii Sarmatice, un cuprins de apa imens, ce își trimitea valurile […]
Unii o localizează pe teritoriul Slovaciei de azi, alţii spun că ar fi fost lângă Debreţin, în Ungaria sau la Măgura Şimleului în apropierea oraşului Şimleu Silvaniei, însă sunt specialişti care plasează misterioasa cetate Dacidava în ţinuturile Sătmarului. Cetatea apare pe una dintre hărţile lui Ptolemeu (aprox. 87-165 d.Hr.) dar până în prezent istoricii nu […]
E noapte. Vântul suflă cu sălbăticie alungându-mi somnul. Literele alunecă jucăuşe topindu-se în paginile îngălbenite de vreme forţându-se parcă să-şi ţină ascunse tainele pentru eternitate. Mă ostenesc să citesc încă şi încă odată rândurile aşternute cu multă vreme în urmă ce umplu paginile pe care le ţin în mână. Clipele se târăsc alene încercând parcă […]
Străbătând nesfârşitele labirinturi ale bibliotecilor şi mai cu seamă răsfoind paginile împodobite cu scrierile aşternute pe hârtie de cronicarii care-şi odihnesc demult căpătâiele în mormintele uitate de vreme, uneori ai norocul să descoperi lucruri care te uimesc şi te fac să pricepi mai bine trecutul locurilor unde te-a aşezat Creatorul. Uneori greu de pătruns scrierile […]
Deseori dai peste nume fără ca acestea să-ţi spună ceva şi fără să te ducă mai aproape de adevărurile pe care le cauţi de atâta amar de vreme. Cu timpul însă în jurul numelui se încheagă o poveste. Cu nimic mai prejos decât cele spuse odinioară la gura sobei de bunii şi străbunii noştri. Însă […]
Sunt oameni pentru care cartea, cotoarele roase de vreme, invadate de praf şi filele îngălbenite de atâta veghe asupra deceniilor ce trec nepăsători peste ghergheful timpului, sunt ca nişte uşi ce dezvăluie taine bine ascunse de colbul vremurilor. Unii se încumetă să le deschidă. Să le buchisească. Sunt stăpâniţi de acea sete neţărmurită pe care […]