Mari, cât … marea cea mare!
Nu trebuie să vină potopul, ca Sătmarul să fie înecat de ape. Bălţi peste tot, ape curgătoare, noroi, de glodul ţi se lipeşte de tălpi ca nevoile de destin. Numai cât cerurile îşi deschid obloanele, Sătmarul se luptă cu apele, canalele înfundate, craterele care se umplu încet-încet de ape. Lacuri în toată regula, mari cât […]