Istoricul sătmărean Viorel Câmpean scrie azi cu ocazia Zilei Monarhiei un text de excepție care ne transpune în această zi în Potăul anului 1945. Iată ce spune autorul:

“10 Mai este Ziua Monarhiei, a Regalității. Dar, și toată lumea știe, până la instaurarea Republicii, a fost zi națională. Sărbătorită în toate colțurile țării. Bunicii și străbunicii mei, țărani cu toții, îmi povesteau cu entuziasm despre acele zi de sărbătoare. Ei îi spiuneau „Ziua Regelui”.
Azi rememorăm o astfel de sărbătoare, petrecută la Potău, în anul 1945. În acel an a fost entuziasm, neîndoielnic… Mulți dintre săteni abia se întorseseră din refugiu. La 4 aprilie 1945 s-a revenit la împărțirea administrativă a județului Satu Mare, existentă înainte de 30 august 1940, în 8 plăși. În fruntea plășii Seini, de care aparținea și Potăul, a fost numit pretorul Gheorghe Bărbuș, fiu al satului Potău.
Sfintele Paști ale anului 1945 au fost sărbătorite în data de 6 mai și de către românii din Potău. Au slujit parohul Cornel Hotea și Alexandru Pop, teolog pe atunci, în pragul hirotonirii. Ulterior avea să ajungă și el paroh în Potău.
Peste câteva zile, în 10 mai 1945 se pare că lucrurile au revenit la normal din punct de vedere al reinstalării administrației românești și la Potău, deoarece, fiind ziua națională a Regatului României, a fost organizată o serbare națională, învățătorul Victor Mărcuș și parohul Cornel Hotea vorbindu-le sătenilor despre importanța zilei și a regalității pentru poporul român. Cunoscutul Imn regal avea o variantă caracteristică Potăului, dar probabil că și altor sate din împrejurimi, redăm doar două versuri:

„Trăiască regele Mihai,
N-o făcut la nimeni bai!”

Bieții săteni, de unde să știe ce le va aduce viitorul, istoria? Dar, nimic nou sub soare, contemporaneitatea nu știe ce ne aduce ziua de mâine. Trebuie să ne bucurăm , când ne întoarcem în timp, și găsim optimism și entuziasm. Astfel, poate mai prindem și noi încredere în tot ce se va întâmpla în viitor…
Fotografiile, grăitoare credem, pentru afirmațiile noastre, precum și informațiile din text ni le-a furnizat doamna Marioara Mărcuș, drept pentru care îi mulțumim.”