Istoria binecunoscutei firme sătmărene UNIO i-a începe la 19 septembrie 1911, sub denumirea „Fabrica de Produse de Tâmplărie și Comerț de lemne”. După o diversificare în primii 10 ani, aceasta a cunoscut falimentul, fiind preluată și redenumită „UNIO”. În 1921, fabrica și-a extins operațiunile cu un atelier de reparații vagoane, iar în 1927 a inovat, fabricând vagoane pe 4 osii și vagoane tip „Pullman”.

La 10 iulie 1935, UNIO își mută sediul la București, menținând un sediu secundar la Satu Mare. Totuși, la 31 iulie 1937, operațiunile la Satu Mare încetează temporar. În 1938, un nou început se profilează cu „Uzinele Metal UNION”. Dar, în 1940, urma Dictatului de la Viena, terenul UNIO a fost folosit pentru scopuri militare.

Postbelic, în 1945, orașul vede reînființarea UNIO sub forna unei cooperative axată pe producția de vagoane. Până în 1950, firmă s-a redefinit ca „UNIO – Fabrica de vagoane, mașini-unelte și mașini agricole”. În deceniul 1951-1960, UNIO a crescut semnificativ, ajungând la peste 2300 de angajați în 1960. La sfârșitul anilor ’60, producția anuală a fabricii din 1948 se realiza în numai 2 zile.

În anii ’70, UNIO s-a extins, cu noi secții și două filiale în Carei și Negrești-Oaș. Anii ’80 au marcat internaționalizarea UNIO, prezentă în peste 35 de țări și livrând locomotive electrice, inclusiv în Bolivia. Colaborările cu RENAULT, CITROEN și alții au consolidat renumele UNIO.

După 1990, UNIO s-a concentrat pe piața europeană, colaborând cu giganți precum Siemens, Komatsu și General Electric.

În anul 2000 fabrica a fost privatizată urmând cursul pe care îl știm cu toții până în zilele noastre.