Puține momente evocă un sentiment de vară, precum prinderea unui fir de iarbă proaspăt tăiată. Pentru mulți oameni, este un semn plăcut că temperaturile mai calde sunt aici pentru a rămâne. Pentru iarbă, însă, acest parfum semnalează o cu totul altă poveste.

Mirosul pe care îl asociem cu iarba proaspăt tăiată este de fapt un apel de stres chimic, unul folosit de plante pentru a implora ajutor din apropiere pentru a-i salva de atac. La urma urmei, când se lovește de pericol – fie că este vorba despre echipamente de amenajare sau omidă flămândă – plantele nu își pot ridica rădăcinile și sa alerge. Trebuie să lupte acolo unde stau.

Pentru a se proteja, plantele folosesc o serie de răspunsuri moleculare. Aceste comunicări chimice pot fi folosite pentru a otrăvi un inamic, pentru a alerta plantele înconjurătoare asupra pericolelor potențiale sau pentru a atrage insecte utile pentru a le apara.

În mod clar, plantele pot comunica. Dar asta înseamnă că pot simți durere? Este un scenariu tulburător pentru iubitorii de salate care se plesnesc la gândul de a mânca alimente cu sentimente, iar pentru ei răspunsul poate să nu fie atât de apetisant.

Potrivit cercetătorilor de la Institutul de Fizică Aplicată de la Universitatea din Bonn din Germania, plantele eliberează gaze care sunt echivalentul plângerii de durere. Folosind un microfon alimentat cu laser, cercetătorii au preluat unde sonore produse de instalațiile care eliberează gaze atunci când sunt tăiate sau rănite. Deși nu sunt audibile de urechea umană, vocile secrete ale plantelor au dezvăluit că castraveții urlă atunci când sunt bolnavi, iar florile plâng când sunt taiate.

Cercetătorii de la Universitatea din Missouri-Columbia au descoperit că plantele înțeleg și răspund la sunetele de mestecat făcute de omizi care iau masa pe ele. Imediat ce plantele aud zgomotele, acestea răspund cu mai multe mecanisme de apărare.

Pentru unii cercetători, dovezi ale acestor sisteme complexe de comunicare – care emit zgomote prin gaz când sunt în suferință – semnalează că plantele simt durere. Alții susțin că nu poate exista durere fără un creier care să înregistreze sentimentul. Tot mai mulți oameni de știință consideră că plantele pot manifesta un comportament inteligent fără a deține un creier.

Pe măsură ce cresc, plantele își pot schimba traiectoriile pentru a evita obstacolele sau pentru a-și susține sprijinul cu tendrilele. Această activitate provine dintr-o rețea biologică complexă distribuită prin rădăcinile, frunzele și tulpinile plantelor. Această rețea ajută plantele să se propage, să crească și să supraviețuiască. Copacii dintr-o pădure, de exemplu, își pot avertiza rudele cu privire la atacurile de insecte.

Un om de știință a injectat brazi cu izotopi de carbon radioactivi și a văzut că în câteva zile, carbonul a fost trimis din copac în copac până când a fost conectat fiecare copac din zona de 30 de metri pătrați. Oamenii de știință au aflat că pomii maturi „au comunicat” rețelei pentru a împărtăși nutrienți prin sistemele lor de rădăcini pentru a hrăni răsadurile din apropiere, până când au fost suficient de înalți pentru a lua lumina pentru ei înșiși.