La 30 august 1940, Dictatul de la Viena a impus României cedarea unei mari părți din Transilvania către Ungaria. Actul a fost facilitat de Germania nazistă și Italia fascistă, sub supravegherea personală a lui Adolf Hitler. Contextul acestui dictat a fost stabilit anterior, în iunie 1940, când Uniunea Sovietică a solicitat României evacuarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord, pe baza anexei secrete a Pactului Ribbentrop-Molotov.

În acest cadru tensionat, România și Ungaria au început tratative la Turnu Severin pentru a stabili o nouă frontieră. Discuțiile au avut loc în zilele de 16, 19 și 24 august 1940, dar fără a ajunge la un acord. Așadar, Germania și Italia au intervenit ca mediatori internaționali. Decizia privind noua demarcație a fost luată de Hitler, în conformitate cu un “scenariu” elaborat de ministrul de externe german, von Ribbentrop.

Reprezentanții României au fost convocați la Viena și s-au confruntat cu o decizie deja luată. Ca urmare a arbitrajului, România a pierdut 43.492 km² și peste 2,6 milioane de locuitori. Interesele principale ale acestei decizii au fost satisfacerea cerințelor politice, economice și militare ale Germaniei, precum și subordonarea României și Ungariei.

Cu toate acestea, Dictatul de la Viena nu a fost acceptat pe plan internațional în timpul războiului. Convenția de Armistițiu din septembrie 1944 a anulat această decizie, iar guvernele american, britanic și sovietic au fost de acord să restituie majoritatea Transilvaniei României, condiționat de tratatele de pace de la sfârșitul războiului. Confirmarea finală a venit prin Tratatul de la Paris în februarie 1947.