Băile romane, folosite atât pentru socializare, cât și pentru curățare, au fost o minune a ingineriei.

Apa era incalzita de focul aprins sub piscina si aerul cald circula intre peretii baii; astfel încât atât temperatura apei cât și temperatura clădirii să rămână constante. Apa folosită în băile romane era în general dusă de la sursa de apă la baie cu ajutorul apeductelor.

Apa murdară care ieșea din băi avea o funcție. Aceste ape murdare erau drenate din canal și folosite pentru curățarea canalelor murdare ale latrinelor (Toaleta Publică) de lângă băi.

Pentru romani, aceste băi reprezentau o parte importantă a vieții de zi cu zi. Mergeau în fiecare zi și rămâneau câteva ore. Romanii bogați obișnuiau să vină cu sclavii lor. Sclavii aduși de obicei își asumau sarcina de a transporta prosoape și băuturi. Înainte de a face baie în băile romane, se făceau exerciții sportive. Alergarea, ridicarea greutăților și luptele sunt exemple ale acestora. După exerciții, servitorii își ungeau stăpânii cu ulei și apoi răzuiau uleiul cu ajutorul unei scânduri sau a unui os. În acest fel, murdăria mare ar fi îndepărtată.

Băile romane au fost prezente și în interiorul diferitelor palate sau castele. Romanii au folosit același nume (Thermae) și pentru ei.

Designul băilor este mult menționat pe De architectura lui Vitruvius.

Întrucât în unele băi au fost depășite limitele de socializare și au avut loc incidente precum prostituția, s-a decis ca femeile să intre în baie de dimineața până la prânz, iar bărbații să intre după-amiaza. Așa că au fost împiedicați să intre împreună la băi.

De exemplu, împăratul Traian a interzis bărbaților și femeilor să se îmbăieze împreună în Baia Efes în anul 98 d.Hr.

Ruinele a zeci de băi romane au fost identificate în cele mai disparate zone ale Imperiului Roman iar prezența multor altele este atestată de inscripții și alte surse istorice.