Suntem în secolul 21, ori așa credem noi ca am fi, cu toate ca imaginile pe care le atasam acestui articol sunt parca rupte din alte veacuri. Copiii (și nu numai) din Satmarel sunt nevoiți sa parcurga pana la școala un drum greu de parcurs, pe strazi pline de ape, de noroaie, de gropi, de mizerii … străzi nicidecum demne unei lumi civilizate, în care ne place noua sa credem ca trăim. 

Fotografiile însă demonstrează cu totul altceva. Și asta cu toate ca autoritățile se mandresc cu tot soiul de realizari, reparații, bani investiti în nu se știe ce proiecte cu sume pompoase care suna bine în urechi și zgadare neuronii … și mai mult decat atât, dau și bine la CV-ul unora și altora. Realitatea este însă cea care se vede și se simte zi de zi. Imaginile sunt dezolante, tulburatoare …

Ce ar mai trebui să se întâmple, ca să se mai miște și Satmarul din somnul sau, și sa mai iasă din umbra acelui „loc în care se agata harta-n cui”?

Iată ce spune Carina Mihaela Petric:

„SUPEREROI ! Cel mai potrivit cuvant pentru a-i descrie pe copiii din Sătmărel. Aceste imagini sunt doar o mică parte a traseului pe care îl parcurg zi de zi până la școală. Încurajez orice adult responsabil să refacă acest traseu de 2x pe zi și-atunci îmi veți da dreptate. Le admir curajul, perseverența și puterea de a nu renunța în ciuda barierelor impuse de societate. Educația face diferența și sunt așa mândră când ei demonstrează asta în fiecare zi în care sunt prezenți la școală, în fiecare zi în care vin la activitățile Centrului de Zi Stea”.