Lângă Bucureşti, în mijlocul pădurii Boldu-Crețească, există o baltă temută de către localnici. La prima vedere, balta este un banal ochi de apă, cu un diametru de doar 5 metri. Cu toate acestea, se spune că balta este înconjurată de forţe din alte lumi.

În preajma nopţilor de Sfântul Gheorghe, Sânziene şi Sfântul Andrei, atunci când se spune că se deschid porţile spre celelalte tărâmuri, vrăjitoarele țigănci se adună în jurul bălții, susțin localnicii.

Se spune că orice vrajă, blestem sau dezlegare spuse pe malul acestei bălţi, se îndeplineşte negreşit. Parcă pentru a adăuga un miez de adevăr în povestea vrăjitoarelor, există oameni care au observat în preajma bălţii o serie de fenomene ciudate precum fulgere globulare şi furtuni iscate din senin în perimetrul restrâns al ochiului de apă.

Balta are o adâncime de doar un metru şi jumătate. Ochiul de apă nu seacă, nu se măreşte, nu se micşorează niciodată, indiferent dacă este secetă sau plouă abundent. Cu toate acestea, conform legendelor, balta pare a nu avea fund.
Localnicii spun că au aruncat în ea un bolovan greu de 20 de kilograme, care a dispărut fără urmă în două săptămâni.