A străbătut lumea-n lung și-n lat, cunoscând culturile și civilizațiile popoarelor de pe toate meridianele lumii. De 4 ani locuiește în Dubai, orașul în care a studiat la Academia Ministry of Sound. Colaborează cu mai multe agenții de modeling din Dubai, dar pune muzică și în alte orașe din Orientul Mijlociu. Vă propun să o cunoaștem mai îndeaproape pe Bianca Marciuc, o sătmăreancă ce și-a urmat visul în „orașul șeicilor”.

Reporter: Pentru început povestiţi-ne câte ceva despre dumneavoastră. Cine este Bianca Marciuc?
Bianca Marciuc: Sunt născută în Satu Mare și de 4 ani locuiesc în Dubai. Am absolvit Universitatea de Drept din București și Academia Ministry of Sound din Dubai.
R.: De ce alege o tânără să plece departe de ţară … Departe, în Dubai?
B.M.: Nu a fost neapărat o alegere pe care am făcut-o constrânsă de vreo situație. În februarie 2011 am participat în București la un interviu pentru o companie internațională din Dubai, care oferea un job ce presupunea să călătoresc în jurul lumii lucrând cu persoane de diverse naționalități. Asta m-a inspirat și mi-a conturat, într-un final, personalitatea. Cred că, atunci când ești tânăr, ai energia și dorința de a vizita, explora … A fost așadar alegerea potrivită la momentul respectiv.
În 3 ani și jumătate am călătorit în țări de pe toate continentele, bucuroasă să întâlnesc și să înțeleg toate culturile planetei. Mi-au rămas în suflet: Seychelles, Mauritius, Nepal, New York, Dallas, Bangladesh, Calcutta, Argentina (Buenos Aires), Phuket (Thailanda), Scoția, Sydney, Melbourne, Perth, Auckland (Noua Zeelandă), San Francisco, Capetown (Africa de Sud), Johannesburg, Dar es Salam (Tanzania), Rio de Janeiro. În toate călătoriile mele m-a însoțit pasiunea pentru muzică, pe care am șlefuit-o urmând cursurile Academiei de Dj Ministry of Sound din Dubai, având astfel ocazia să învăț să mixez de la DJ talentați și profesioniști.

R.: Cum vede o tânără româncă lumea arabă, o lume atât de diferită faţă de ceea ce cunoaştem noi, europenii?
B.M.: Lumea arabă … Hm … Dubaiul este mai degrabă o „Indie bogată”, așezată în mijlocul deșertului, finanțată de localnicii arabi care s-au născut aici și care dețin controlul (cultural și financiar) asupra orașului. Este o cultură foarte colorată, frumos așezată într-un deșert, condamnată la călduri de peste 50 de grade, și furtuni de nisip. Ploile sunt o binecuvântare și foarte rare.
Clădirile impresionante și mall-urile gigantice în care oricine se pierde și cărora nu le mai găsești capătul sunt de fațadă, doar pentru păcălit ochiul turistului, deja impresionat de tot ceea ce i se oferă din momentul în care aterizează în aeroportul orașului nestemat și plin de bling-blinguri. În spatele acestor construcții impunătoare, practic ridicate peste noapte, se ascund dramele oamenilor simpli, veniți din țările sărace ale lumii a III-a (Nepal, Bangladesh, India, Pakistan) pentru a oferi o viață mai bună familiilor de acasă, în schimbul unor munci istovitoare. Majorității celor care sosesc aici, din țările menționate mai sus, li se iau pașapoartele la sosire și sunt plătiți cu 100 de dolari pe lună pentru o muncă pe șantier de 12 ore pe zi, în condiții grele de viață (dorm câte opt într-un dormitor) fără să știe când își vor mai vedea familiile și copiii … O formă de sclavie modernă care se va prelungi probabil mult timp de acum încolo, pentru că acești oameni nu au drepturi din păcate, nu cunosc limba pentru a și le cere iar legile sunt foarte stricte în privința expatriaților.
Contrastul este puternic ținând cont de faptul că țara și cultura lor sunt foarte religioase. Nu știu dacă m-am adaptat sau dacă mai degrabă am acceptat locul așa cum este și iau totul ca pe o experiență de viață din care am de învățat. Diferențele materiale, sociale, rasiale sunt considerate ca fiind semnificative aici, iar pentru mine – provenind dintr-o țară în care noțiunea de „om de culoare”, nu are absolut nici o importanță și unde dreptul la libera exprimare nu este inhibat sub nici o formă, ba, mai mult este încurajat și apreciat. În concluzie, a fost o provocare să văd și să accept felul în care lucrurile decurg în această societate colorată.
Probabil acesta este și unul dintre motivele pentru care europenii sunt apreciați și bineveniți, pentru a polei puțin cultura și civilizația de aici. Dar pentru mine, acasă rămâne tot acasă și anume, România … Satu Mare.
R.: Ce profesie aveţi în Dubai?
B.M.: Colaborez de 2 ani cu agențiile de modeling de aici, pentru evenimente fashion (am pus muzica pentru lansarea noilor colecții „Dior”, „Guerlain”, „Miss Selfridge”, „Top Shop”), iar în prezent sunt rezidenta hotelului Kempinski. Pun muzică atât în Dubai, cât și în alte orașe din Orientul Mijlociu. În timpul liber particip la castinguri, am făcut o reclamă la Sprite și am jucat în câteva filme de scurt metraj.

R.: V-aţi gândit să vă întoarceţi în România?
B.M.: Da. Definitiv însă nu știu când. Nu au trecut niciodată mai mult de trei luni fără să fiu departe de țară, de familie și de prietenii dragi. Iubesc România.
R.: Ce hobby-uri are Bianca Marciuc?
B.M.: Îmi place mult să fac sport și să citesc. Iubesc serialul „Seinfeld” și este singurul lucru pe care îl mai urmăresc la TV.
R.: Planuri de viitor?
B.M.: Să fiu sănătoasă și să îl am pe Dumnezeu aproape.