Muzeul Judeţean Satu Mare va găzdui luni, 24 februarie un simpozion dedicat împlinirii a 90 de ani de la înfiinţarea Reuniunii Române de Cântări şi Muzică „Vasile Lucaciu”. Participanţii la lucrările simpozionului au posibilitatea să vizioneze şi expoziţia foto-documentară realizată pentru marcarea acestui eveniment, organizată de instituţia gazdă în colaborare cu Biblioteca Judeţeană şi Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad, filiala Satu Mare.

Această instituţie de prestigiu a culturii sătmărene care purta numele marelui patriot român Vasile Lucaciu, înregistrată ca persoană juridică la Tribunalul Satu Mare în anul 1924, avea în subordinea sa Corul „Vasile Lucaciu”, Conservatorul de Muzică, Societatea Filarmonică şi Asociaţia corurilor ţărăneşti din judeţul Satu Mare.

De activitatea a acestei Reuniuni se leagă numele unor importante personalităţi din istoria Transilvaniei care au avut merite deosebite în dezvoltarea societăţii româneşti înainte şi după anul 1918: Vasile Lucaciu, Emil Tişcă, Adrian Demian, Augustin Ferenţiu, Gavril Barbul, etc. Dezvoltarea culturii româneşti în zona de nord a ţării, care a făcut parte din Imperiul Austro-Ungar, a devenit un deziderat naţional în perioada interbelică. În acest sens s-au depus eforturi considerabile atât din partea instituţiilor statului cât mai ales a organizaţiilor culturale existente. Reuniunea de Cântări şi Muzică „Vasile Lucaciu” din Satu Mare a avut merite deosebite în acest sens, notorietatea sa depăşind cu mult graniţele judeţului şi chiar ale Transilvaniei. Membrii săi au fost prezenţi pe scene importante din ţară şi stăinătate sau chiar la Ateneul Român, fiind chiar înregistraţi la Radio Bucureşti şi difuzaţi pe calea undelor în vara anului 1937.

Reuniunea a supravieţuit şi după anul 1940, datorită dirijorului său Adrian Demian, care s-a refugiat la Aiud şi apoi la Arad, ducând după sine şi instituţia căruia i s-a dăruit. După eliberare, Reuniunea revine la Satu Mare şi va continua să funcţioneze, însă treptat, regimul comunist a aservit-o, sfârşind prin transformarea sa în Şcoală populară de artă.