De vreme ce lumea ştiinţifică internaţională vorbeşte tot mai des, şi mai răspicat despre importanţa spaţiului carpato-dunărean în istoria Europei, existând şi o bibliografie consistentă în acest sens, noi ne încăpăţânăm să rămânem cramponaţi între graniţele unui academism îndoielnic refuzând să amintim măcar de teoriile care circulă de zeci de ani printre arheologii şi istoricii străini.

Parcă ne-ar fi frică de propriul trecut. Ne cramponăm la prezentarea descriptivă a unor descoperiri arheologice care pentru savanţii americani, germani, ruşi şi francezi ridică semne de întrebare şi le focalizează interesul tot mai mult către spaţiul carpatic, în acest perimetru din Europa de Est în care odinioară au trăit dacii.

Cum era de aşteptat, nici prezentarea de azi, 17 februarie de la Muzeul Judeţean nu a încercat să iasă din tiparele atât de mult bătătorite de savanţii noştri autohtoni, dorind parcă să menţină acea stare de închistare ce nu ne permite să privim dincolo de vălul ştiinţei oficiale.

Ne aşteptam ca prezentarea „Fast şi spelendoare în capitalele dacilor” să dechidă măcar o portiţă spre ipotezele susţinute de tot mai mulţi savanţi şi să ne facă să înţelegem că acei daci, despre care am învăţat ani la rând din manualele de istorie au format într-adevăr un popor respectat de „marile civilizaţii” ai acelor vremuri. Şi nu vorbim lucruri negândite când spunem asta, deoarece, oricât ar fi de ciudat şi de inacceptabil pentru unii, imperiul roman a avut şi împăraţi de origine dacă. Şi asta nu o spunem noi ci documentele studiate decenii la rând de savanţii de pretutindeni.

Ei, bine … despre nimic din toate astea nu s-a vorbit în această seară. Malaya Kopanya, o cetate dacă situată pe teritoriul Ucrainei de azi a fost prezentat într-un mod descriptiv, în lumina artefactelor dezgropate în cele trei decenii de când arheologii studiază vechea aşezare dacică. S-a vorbit descriptiv despre o cetate în care se bătea monedă, iar femeile aveau bijuterii din aur de o frumuseţe tulburătoare.

Dar pentru a fi corecţi până la capăt, trebuie să apreciem ca fiind extrem de interesantă tema aleasă de dr. Marius Ardelean care a vorbit auditoriului (adică celor câţiva istorici şi profesori) de arheologia experimentală, ramură ce prinde teren în ultimul deceniu şi în România.

Una peste alta, s-a vorbit despre daci dar … prea puţin şi, prea superficial. Se pare că un popor care fascinează o lume întreagă, ne lasă impasibili pe noi, cei care trăim pe meleagurile pe care dacii şi-au dus odinioară traiul.