Pe urmele unui caz de acum şase decenii

chira

Numele lui Geza Tira (sau Gheza Chira, aşa cum apare în unele documente) este cunoscut opiniei publice sătmărene după ce în vara lui 2007 o echipă de specialişti din cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului din România (IICCR) a venit la Satu Mare pentru a deshuma şi investiga împrejurările morţii acestuia. Iniţierea acestui demers îi aparţine fiului celui decedat, Augustin Chira (de atunci trecut şi el în nefiinţă).

Ce vroia să demonstreze Augustin Chira prin acest demers? Acesta a fost ferm convins că tatăl său a fost executat prin împuşcare de către comunişti şi aştepta ca deshumarea osemintelor părintelui său să aducă noi dovezi în sprijinul celor presupuse de el. Despre acest caz a scris şi Sătmăreanul, într-un articol publicat în data de 3 martie 2012: http://www.satmareanul.net/2012/03/03/din-tainele-unui-caz-de-acum-sase-decenii/.

În raportul întocmit de către medicul legist, dr. Petru Varodi, prezent şi el la deshumarea osemintelor lui Geza Tira se arată că “craniul prezenta în partea posterioară, la ceafă, o fisură longitudinală cu o lungime de aproximativ 8 cm, care a fost provocată foarte probabil prin aplicarea unei lovituri cu un obiect greu, aceasta putând numai singură să provoace decesul. Acest lucru confirmă mărturia unei fiice de-a lui Tira Geza, prezentă şi ea la aceste investigaţii, care a declarat că tatăl său nu a murit imediat de pe urma gloanţelor, dar că unul din membrii grupului de execuţie, văzând că încă mai mişcă, l-a lovit cu patul armei în cap, dându-i astfel lovitura de graţie. Această informaţie a fost aflată de fiică după câţiva ani de la moartea tatălui, de la cineva care vorbise cu o persoană ce fusese implicată în săvârşirea acestor crime”. Investigaţiile efectuate la vremea respectivă nu au putut demonstra cu certitudine că Tira a fost împuşcat. Specialiştii spun că dacă gloanţele nu au atins niciun os, puteau să treacă prin corp fără să lase urme.

Se pare că împrejurările morţii lui Geza Tira sunt greu de elucidate mai ales că, eventualii martori care ar fi participat la execuţia acestuia sunt deja şi ei morţi. Cazul era cât pe ce să fie uitat însă zilele trecute răsfoind “Lexiconul negru”, o carte semnată de Doina Jela am dat peste numele lui Ludovic Weiss un evreu care după al Doilea Război Mondial a ajuns să obţină funcţii destul de importante în regimul comunist. Volumul apăruse (ediţia a II-a) în 2001 la Editura „Humanitas” dar se pare că a ocolit atenţia cercetătorilor istoriei regimului comunist.

Ludovic Weiss (sau Weisz) s-a născut la 12 februarie 1912 şi a fost anchetatorul lotului Pătrăşcanu. A fost membru de partid încă din 1945 şi trecut în rezervă în martie 1960, nu înainte de a fi înaintat ca inspector în cadrul Securităţii, calitate în care a activat şi în Bucureşti. În perioada 1946-1953 a fost şeful Siguranţei iar apoi al Securităţii din Satu Mare. În cartea sa, Doina Jela spune că în calitate de şef al Securităţii Ludovic Weiss a executat prin împuşcare cel puţin patru oameni. Este vorba despre Andrei Pop, Gheza Chira, Andrei Biro şi Alexandru Gyulai, ţărani din Odoreu. După unii memorialişti, Weiss ar fi murit prin anii ’80 la Cluj. Alţii susţin însă că fostul locotenent-colonel de Securitate ar fi emigrat în Israel imediat după rejudecarea şi reabilitarea lui Pătrăşcanu.

Numele lui Ludovic Weiss apare legat de cazul de la Odoreu şi în lucrarea „Industria crimei organizate de monştrii planetei ! Genocidul comunist ! …” semnat de un fost deţinut politic Ion Buga. Acesta susţine că l-a cunoscut pe Ludovic Weiss şi că el este cel care i-a executat pe cei patru ţărani din Odoreu care s-au opus colectivizării. Mai mult decât atât, Buga scrie că la Oradea, Weiss ar fi omorât mai mulţi arestaţi închişi în puşcăriile Securităţii. „În anul 1980 a fost decorat de Ceauşescu (Steaua RPR) … Când a văzut că corabia comunistă se scufundă a fugit în Israel cu 4 geamantane umplute cu aur confiscat de la deţinuţii politici, tablouri de valoare şi valută !!!”, scrie Ion Buga.

Vor ajuta aceste documente la desluşirea cazului Tira? Rămâne de văzut însă indiciile oferite în lucrările lor de Doina Jela şi Ion Buga credem că nu pot fi neglijate de cercetătorii IICCR.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.