Din tainele unui caz de acum șase decenii

Avea doar 14 ani când și-a văzut tatăl întins fără suflare pe o masă în subsolul spitalului din Satu Mare. Însă fața desfigurată a acestuia și petele de culoare închisă de pe cămașa defunctului i-au rămas bine întipărite în minte, urmărindu-l toată viața. Apoi și-a luat inima în dinți și a scris un răboj, un memoriu, Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului din România (IICCR), cerând specialiștilor de acolo să-l ajute pentru a face dreptate în problema morții părintelui său. Memoriul trimis de Augustin Chira a stârnit interesul specialiștilor institutului care au început să se concentreze asupra acestui caz. Mai mult decât atât au reușit să obțină toate documentele necesare pentru deshumarea rămășițelor pământești a răposatului. Ce vroia să demonstreze Augustin Chira prin acest demers? Era ferm convins că tatăl său a fost ucis și aștepta ca deshumarea acestuia să aducă noi dovezi în sprijinul celor presupuse de el. Însă nimeni nu putea susține cu certitudine cele spuse de Chira. Evenimentele petrecute în dimineața de 17 august 1949, pe câmpurile din afara localității Odoreu nu au avut nici un martor ocular, dacă facem excepție de la presupușii ucigași. Oamenii au auzit focuri de arme, și … atâta tot. Ce s-a întâmplat de fapt în vara lui ’49 în Odoreu? Prin ce împrejurări și-a găsit sfârșitul Tira Geza considerat unul dintre căpeteniile forțelor anticomuniste din Odoreul acelor vremuri? Tot în aceeași zi au murit în condiții la fel de misterioase și alți trei locuitori din Odoreu. În centrul comunei există un monument pe care sunt înscrise numele celor patru bărbați care au murit în acea zi de august. Vă invit să pătrundem în tainele unei istorii de care nu ne despart decât puțin peste șase decenii, în labirintele începuturilor instaurării regimului comunist și în acest nord de țară.

În cursul lunii iulie 2007, un băimărean, Augustin Chira, a trimis un memoriu pe adresa Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului din România (IICCR) cerând specialiștilor investigarea împrejurărilor în care a murit tatăl său, cu multe decenii în urmă. Potrivit acestuia Tira Geza a suferit o moarte violentă, fiind împușcat în dimineața zilei de 17 august 1949. Memoriul a primit numărul de înregistrare 1181/10 iulie/ 2007. În textul petiţiei se făcea referire la împrejurările în care tatăl acestuia împreună cu alte trei persoane şi-au pierdut viaţa în condiţii violente. Cazul a intrat imediat în atenţia specialiştilor IICCR, care au început verificarea faptelor relatate în petiție. Augustin Chira, fiul lui Tira Geza susține că ”tatăl meu a fost un om simplu. A lucrat în gara din Odoreu. Nu făcea parte din nici un partid politic. A fost un om pașnic și a murit, adică a fost ucis, fără să aibă vreo vină. Nu a fost condamnat ci pur și simplu executat la marginea comunei Odoreu”.

În data de 27 iulie, experţi ai institutului, Gheorghe Petrov şi Andrei Lascu au făcut o deplasare la Odoreu pentru a lua legătura cu rudele şi urmaşii celor morți care au fost audiați iar mărturiile acestora au fost consemnate de către cercetători. Apoi rămășițele pământești ale victimei au fost deshumate în prezența unei echipe mixte alcătuită din specialiști ai IICCR, procurori militari și un medic legist.

Augustin Chira luptă pentru a reabilita memoria tatălui său

Pentru a reabilitata memoria tatălui său, pe baza documentelor întocmite de către specialiștii IICCR prezenți la deshumare dar și al expertizei medico-legale, băimăreanul Augustin Chira, fiul lui Tira Geza, a dat în judecată statul român. ”În baza documentelor întocmite de către specialiștii prezenți la deshumare am dat în judecată statul român. Am câștigat procesul de la Baia Mare iar statul trebuia să-mi plătească mie și fraților mei suma de 300.000 de euro. Însă Ministerul Finanțelor Publice a făcut recurs la Curtea de Apel din Cluj, unde am pierdut și nu am mai primit nimic. Mai trebuie să vă spun că legea potrivit căreia am câștigat, Legea nr. 221/2009, între timp a fost anulată de către Ordonanța de Urgență a Guvernului (OUG) nr. 62/2010, iar sentința dată de Tribunalul Maramureș pe data de 11 martie 2010, a fost anulată. Am sesizat Avocatul Poporului cu privire la neconstituționalitatea acestei ordonanțe dar, nu am rezolvat nimic”, a declarat Chira.

Inițial a cerut 900.000 de euro

Potrivit interlocutorului suma pe care statul a stabilit-o în decizia dată de Tribunalul Maramureș este foarte mică. ”Inițial am cerut 900.000 de euro din care statul a hotărât prin sentința din martie 2010 să ne dea 300.000. După proces eu vroiam să fac oricum recurs dar surorile mele nu m-au lăsat. Vreau să vă spun că din cei șase frați nu mai trăim decât trei, eu și două surori. M-au rugat să nu fac recurs că nu vom primi nici măcar acești bani. Lasă Gusti, că așa îmi spun, noi suntem bătrâni, ajung și cei 300.000 de euro. Dar, când am făcut socoteala m-am gândit la nepoții pe care îi avem și, consider că 900.000 de euro este o sumă care reflectă în mai bună măsură realitatea dacă mă gândesc la chinurile pe care le-am îndurat”, spune Chira.

Începutul unei drame

Pentru a înţelege mai bine despre ce este vorba trebuie să ne întoarcem în timp, în vara anului 1949, în comuna Odoreu. Suntem la începuturile instaurării regimului comunist. Desigur, o parte din locuitorii comunei s-au opus noului regim. În raportul întocmit de specialiștii IICCR se arată că “din mărturiile unor locuitori mai în vârstă rezultă că o astfel de persoană a fost Tira Geza, de religie greco-catolică, locuitor al satului Odoreu. Tira Geza s-a născut în 1896 şi în timpul Primului Război Mondial fusese încorporat în armata austro-ungară şi trimis pe front, unde a fost capturat şi reţinut pentru o vreme ca prizonier în Rusia. După terminarea războiului şi întoarcerea sa acasă, neavând avere, s-a angajat în serviciu la Căile Ferate unde a lucrat până la sfârşitul vieţii. În anul 1946, ajuns la vârsta de 53 de ani, trăia într-o gospodărie modestă împreună cu soţia sa şi cei şase copii, trei fete şi trei băieţi; dintre aceştia, astăzi mai trăiesc două fete şi un băiat, acesta din urmă fiind Chira Augustin, persoana care a întocmit şi trimis memoriul către IICCR. Deosebirea dintre numele de familie al tatălui şi cel al fiului (Tira/Chira), a rezultat din înregistrarea greşită a numelui fiului pe actul său de naştere, situaţie care s-a perpetuat până astăzi. Tira Geza era cunoscut în acea vreme ca o persoană cinstită şi respectabilă, cu o oarecare experienţă de viaţă, cu o anumită influenţă asupra consătenilor, îndemnându-i pe aceştia, nu de puţine ori, să se opună măsurilor administrative sau de altă natură ale reprezentanţilor statului comunist. … Din mărturiile culese rezultă că în acea perioadă trăia în Odoreu un evreu care, împreună cu întreaga familie, fuseseră deportaţi în timpul războiului în lagărele de exterminare germane, el fiind singurul supravieţuitor. Fiind afectat de pierderea celorlalţi membri ai familiei şi în special a copiilor, suferind probabil şi o traumă psihică, acesta a început să răspândească în zonă diferite zvonuri fataliste, printre care şi acela că toţi copiii românilor şi ungurilor vor fi luaţi de lângă părinţi şi duşi în Uniunea Sovietică, unde vor fi internaţi în lagăre, ruşii pregătindu-i să devină soldaţi în slujba statului sovietic. Mai târziu, o altă întâmplare, petrecută în ziua de 12 august 1949, a făcut ca lucrurile să se precipite şi să-i facă pe oameni să creadă că spusele acelui evreu ar putea fi totuşi adevărate. În ziua menţionată, în zona gării din Satu Mare, câţiva copii care se jucau printre liniile de cale ferată au aşezat pietre pe o linie şi au provocat astfel deraierea unor vagoane de marfă care executau manevre de redistribuire. Miliţia i-a reţinut atunci pe copii pentru cercetări, dar acest lucru a fost observat de câteva persoane din Odoreu care se aflau în acel moment în gară şi care au făcut imediat legătura cu povestea evreului despre copii. Odată ajunşi în comună, aceste persoane au răspândit peste tot informaţia conform căreia copiii din Satu Mare urmează să fie reţinuţi de către autorităţi în vederea trimiterii lor, peste graniţă, în URSS. Locuitorii comunei au intrat atunci în alertă, devenind neliniştiţi, zvonul respectiv sporind nemulţumirile oamenilor”.

Evenimentele se precipită

În noaptea de 15 spre 16 august, odorenii au fost treziți de rafalele unor arme automate trase de către milițienii și grănicerii care au fost aduși la marginea satelor Odoreu şi Mărtineşti. Speriați, o parte dintre locuitori s-au înarmat cu bâte, topoare și unelte agricole pornind apoi spre centrul comunei. Pregătite pentru ai înșela pe localnici, autoritățile le-au cerut oamenilor să delege câte doi reprezentanți din fiecare sat care să aducă în fața autorităților problemele comunității. Persoanele desemnate să participe la aceste tratative cu autorităţile au fost, din Odoreu, Tira Geza şi Papp Andrei, iar din Mărtineşti, Biro Andrei şi Gyulai Alexandru. Întâlnirea acestora cu autorităţile a avut loc în clădirea Primăriei din Odoreu. Consideraţi de la bun început instigatori aceștia au fost arestaţi iar apoi bătuți. Potrivit mărturiilor unora, în dimineața zilei de 16 august, au mai fost reţinute aproximativ 120 de persoane. Aceștia, împreună cu cei patru, în jurul orelor amiezii, au fost urcați în trei camioane şi duși la sediul Securităţii din Satu Mare.

Ce spun rapoartele IICCR?

“La începutul zilei de 17 august, în jurul orei 2 dimineaţa, cei patru bărbaţi consideraţi a fi responsabili de instigarea consătenilor la revoltă au fost urcaţi într-o maşină şi duşi în direcţia comunei Odoreu. Prima oprire a maşinii a fost în dreptul satului Mărtineşti, în câmp deschis, unde au fost coborâţi Biro Andrei şi Gyulai Alexandru. Aceştia au fost duşi la câţiva zeci de metri din drum spre sat, unde au fost împuşcaţi din apropiere cu o rafală de armă automată. Maşina şi-a continuat apoi drumul încă câţiva kilometri, până aproape de intrarea în satul Odoreu, unde au fost debarcaţi ceilalţi doi, Tira Geza şi Papp Andrei. Duşi la o distanţă mică faţă de drum, până în dreptul unei cruci de lemn ce se afla pe atunci postată acolo, au fost şi ei executaţi în aceeaşi manieră. După plecarea ofiţerilor de securitate care au săvârşit omorurile, victimele au rămas pe locurile unde au fost împuşcate. La Mărtineşti, Gyulai Alexandru a supravieţuit însă gloanţelor şi a reuşit în timpul nopţii, grav rănit fiind, să ajungă până acasă. Aici l-au găsit în timpul zilei ofiţerii de securitate care veniseră să verifice pe teren starea de lucruri după cele întâmplate în cursul nopţii. Gyulai Alexandru, în starea în care se găsea, a fost transportat de securişti cu o maşină la Spitalul din Satu Mare, iar după scurt timp a fost dus spre o destinaţie necunoscută. Din acel moment nu se mai ştie nimic oficial despre soarta acestuia. Astăzi se presupune că Gyulai Alexandru a fost imediat ucis, fără a se cunoaşte locul unde ar putea fi înmormântat. Neoficial, din mărturia unui frate încă în viaţă a lui Gyulai, se pare că victima a fost dusă undeva în apropierea fâşiei de graniţă cu Ungaria unde i s-a înscenat, se pare, o trecere frauduloasă a frontierei de stat”.

Cum au fost motivate omorurile?

Potrivit documentelor întocmite de specialiștii IICCR “omorurile au fost oficial motivate prin faptul că respectivii ar fi fugit din arestul Securităţii din Satu Mare şi, urmăriţi fiind, aceştia nu s-ar fi supus somaţiilor repetate. Toate cele trei cadavre au fost transportate cu o maşină închisă şi depuse la morga Spitalului din Satu Mare. Aici, ele au putut fi văzute de cei apropiaţi, a doua zi, când au fost şi înmormântate. După mărturia lui Chira Augustin, fiul lui Tira Geza, pe atunci în vârstă de 14 ani, acesta, alături de mama sa, şi-a văzut tatăl întins pe o masă de la morgă. Faţa cadavrului era aproape în întregime desfigurată, iar în zona pieptului şi abdomenului se observau, prin hainele de care cadavrul nu fusese dezbrăcat, urme de sânge închegat şi câteva orificii provocate de gloanţe. Niciunul dintre cadavre nu a fost însă supus autopsierii, acest lucru fiind interzis, se pare, prin înscrisuri oficiale. Cei trei au fost înmormântaţi în Satu Mare, în cele două cimitire alăturate situate în zona gării. Tira Geza şi Papp Andrei au fost înhumaţi pe locuri diferite în incinta Cimitirului greco-catolic, iar Biro Andrei a fost îngropat în Cimitirul reformat. Mormântul acestuia din urmă a dispărut între timp deoarece multă vreme nimeni nu a mai avut grijă de el, pe locul respectiv fiind înhumată ulterior o altă persoană”, se arată în documentele întocmite de specialiștii IICCR.

Nu s-au găsit gloanțe

Pentru a face lumină în acest caz, specialiștii IICCR au decis deschiderea mormântului și deshumarea lui Tira Geza. Din partea institutului la deshumare au participat Gheorghe Petrov, Horaţiu Groza, Paul Scrobotă şi Alexandru Matei, asistați de doi procurori militari din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara. Este vorba despre Radu Ilina şi Cătălin Piţu. La deshumare a mai fost prezent și medicul legist sătmărean dr. Petru Varodi.
În raportul întocmit de specialiștii IICCR se arată următoarele: “… Defunctul era aşezat în poziţia culcat pe spate având braţele întinse pe lângă corp şi antebraţele îndoite din cot şi împreunate pe bazin. Starea de conservare a osemintelor era una precară. Din sicriul confecţionat din lemn de brad nu s-a mai păstrat aproape nimic, acesta fiind complet putrezit, singurele urme vizibile constând dintr-o peliculă inconsistentă de culoare negricioasă… Piesa cea mai importantă care a fost descoperită este o monedă cu o valoare de 2 lei, emisă în timpul Regatului României, în anul 1947. Moneda a fost găsită în partea stângă a scheletului, lângă oasele bazinului. Menţionăm că asupra scheletului nu s-au găsit gloanţe”.

Raportul medicului legist

După ce și arheologii și-au terminat cercetările oasele au fost scoase din groapă și predate specialistului în medicină legală pentru efectuarea investigațiilor din punct de vedere medical. Investigațiile au fost făcute la fața locului de medicul legist sătmărean, dr. Petru Varodi, şeful Serviciului de Medicină Legală din cadrul Spitalului Judeţean Satu Mare. Iată câteva dintre concluziile acestuia, incluse apoi în raportul IICCR: ”craniul prezenta în partea posterioară, la ceafă, o fisură longitudinală cu o lungime de aproximativ 8 cm, care a fost provocată foarte probabil prin aplicarea unei lovituri cu un obiect greu, aceasta putând numai singură să provoace decesul. Acest lucru confirmă mărturia unei fiice de-a lui Tira Geza, prezentă şi ea la aceste investigaţii, care a declarat că tatăl său nu a murit imediat de pe urma gloanţelor, dar că unul dintre membrii grupului de execuţie, văzând că încă mai mişcă, l-a lovit cu patul armei în cap, dându-i astfel lovitura de graţie. Această informaţie a fost aflată de fiică după câţiva ani de la moartea tatălui, de la cineva care vorbise cu o persoană ce fusese implicată în săvârşirea acestor crime”.

Lipsa gloanțelor nu exclude moartea prin împușcare

Potrivit specialiștilor IICCR faptul că nu au găsit gloanțe la fața locului nu exclude moartea prin împușcare a victimei. ”Dacă victima a fost împuşcată din apropiere este foarte probabil ca gloanţele, câte or fi fost, să fi trecut cu uşurinţă prin trup şi să iasă pe partea opusă. Acestea puteau să nu lase urme asupra unor oase din componenţa scheletului dacă nu le-a străpuns sau fragmentat. Starea de conservare precară în care se aflau osemintele a estompat într-o mare măsură efectuarea unor observaţii mai precise asupra tuturor detaliilor ce le putea conţine materialul analizat”.
După terminarea cercetărilor rămăşiţele pământeşti ale defunctului au fost adunate cu grijă şi introduse într-o lădiţă de lemn ce fusese pregătită prin grija familiei. A urmat apoi o scurtă slujbă religioasă de reînhumare, oficiată de către preotul ce slujeşte la Capela greco-catolică din incinta cimitirului.

Vrea să-și facă dreptate la CEDO

Deși în prezent se confruntă cu o serie de probleme de sănătate, Chira nu se lasă bătut urmându-și visul de o viață, și anume, să vadă reabilitată memoria tatăl său. Drept urmare, se pregătește să-și caute dreptatea la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). ”Am vorbit deja cu un avocat din București care să ne reprezinte cauza și sper că acolo mi se va face dreptate deoarece am avut foarte mult de suferit în regimul trecut. Am fost șase frați care, după moartea tatălui nu am avut nici mâncare, nici haine și nici lemne de foc. Am rămas singuri pe lume ”, spune interlocutorul. Chira spune că documentele sunt pregătite pentru CEDO ”și sper din tot sufletul ca acolo să ni se facă dreptate și memoria tatălui meu să fie reabilitată”.

Comentarii

comentarii

6 Comentarii la "Din tainele unui caz de acum șase decenii"

  1. sophia   4 martie 2012 at 1:41 pm

    Toate ca toate,dar cand reabilitarea memoriei este intotdeauna legata de sume mari de bani….

    Răspunde
  2. boO   4 martie 2012 at 6:02 pm

    Daca are omul posibilitatea sa i se faca dreptate, chiar si cu compensare baneasca, de ce nu? Sunt oameni care au incasat mult mai mult de la stat pe mult mai putine motive.

    Răspunde
  3. Teo   4 martie 2012 at 11:14 pm

    sophia ai dreptate! cu tot respectul pentru clauza pentru care lupta!

    Răspunde
  4. vio   6 martie 2012 at 12:13 pm

    Te ingrozesti de ce sunt in stare unii oameni (criminali). Dar eu nu inteleg un lucru. Cu ce este de vina statul, adica noi cei de care traim azi si care trebuie sa platim ptr niste crime facute de altii? Sa plateasca criminalii sau urmasii lor. Fiica declara ca aflase "de la cineva care vorbise cu o persoană ce fusese implicată în săvârşirea acestor crime”. Deci se cunosc criminalii si in consecinta , sa plateasca ei si nu statul.

    Răspunde
  5. gyo   8 martie 2012 at 10:55 pm

    Ma lasi tataie cu reabilitarea memoriei? De fapt zi drept ca vrei sa faci niste bani de pe urma mortului. Auzi la el 300.000 e putin ca s-a gandit si la nepotii lui. Nu e nimic clar daca a murit impuscat de securisti sau a primit o sapa in cap de la vreun vecin, dar acuma statul sa plateasca 900.000 de euro chiar daca recunosti ca erati o familie foarte modesta!!! De fapt hraparetii de nepoti te trimit in fata ca matale habar n-ai ce e aia reabilitare.

    Răspunde
  6. Pingback: Pe urmele unui caz de acum şase decenii | Satmareanul - ziar online de Satu Mare

Leave a Reply

Your email address will not be published.