La mare modă este “vânătoarea” de contrabandişti de tot soiul, dar ţintele cele mai vizate sunt, după cum bine se ştie, furnizorii de ţigări aduse pe şest din Ucraina. Aproape că nu există zi în care, la Satu Mare sau aiurea, să nu se emită câte un comunicat de presă prin care să se anunţe capturi mai mici sau mai dolofane de ţigări de contrabandă şi întocmirea dosarelor penale aferente. Dar nici un lucrător de la vreo instituţie dintre cele care au printre atribuţii găbjirea contrabandiştilor – de la poliţiştii cei de toate zilele la “frontierişti” sau la cei comunitari – nu suflă nici un cuvinţel despre eşecuri. Că mai există şi din astea. Dacă nu de altceva, măcar pentru că nimeni şi nimic nu e perfect pe lumea asta. Culmea este că se tace, în general, chiar şi atunci când, de fapt, “vânătorii” de contrabandişti nu au nici o vină obiectivă pentru faptul că au bifat un eşec.

Un astfel de exemplu, mai grăitor decât pare la prima vedere, a fost oferit de colonelul Dorel Gheţea (foto) – prim-adjunctul şefului inspectoratului Judeţean de Jandarmi – în timpul conferinţei de presă din a doua jumătate a săptămânii trecute. Atunci când a venit vorba despre “cota” de participare a jandarmilor la sprijinirea altor instituţii pentru combaterea contrabandei cu ţigări în Piaţa “Someş” din municipiul Satu Mare, colonelul Gheţea a povestit, nu neapărat amuzat, următoarea întâmplare: “La un moment dat, am avut informaţii absolut sigure că într-un autoturism există ţigări de contrabandă.Am identificat maşina, dar aceasta era încuiată şi şoferul – o femeie – plecase de la faţa locului. Legea nu ne permite să facem controale în cazul în care şoferul unei maşini nu e de faţă, aşa că am avut jandarmi care au stat şi au “păzit” autoturismul respectiv o zi întreagă. Veniseră şi lucrători din cadrul altor structuri anti-contrabandă, dar toţi stăteam neputincioşi lângă autoturism pentru că ocmai legea ne interzice să luăm măsurile care s-ar impune, iar şoferiţa nu era proastă să apară numai pentru ca noi să putem constata legal un flagrant. În astfel de cazuri, suntem legaţi de mâini şi de picioare, oricât de certe ar fi informaţiile pe care le deţinem”.