Construcția primei linii de cale ferată care traversează județul nostru, conectând Debrecen și Satu Mare, face parte dintr-o istorie extinsă și complexă, începând cu dezvoltarea primelor rețele de căi ferate în Ungaria, în cadrul Monarhiei Austro-Ungare. În 1857, compania feroviară Theißbahn a inaugurat linia ferată între Szolnok și Debrecen, marcând astfel începuturile extinderii rețelei feroviare către regiunile periferice ale imperiului, inclusiv comitatele Sătmar și Maramureș.

În 1868, guvernul ungar a acordat o concesiune consorțiului condus de antreprenorul Bethel Henry Strousberg pentru construirea unei linii ferate de la Debrecen prin Satu Mare către Sighetu Marmației. Lucrările au progresat rapid, iar linia a fost deschisă în etape, începând cu tronsonul Debrecen–Carei în 5 iunie 1871, urmat de Carei–Satu Mare în 25 septembrie 1871, Satu Mare–Buștîno în 16 iunie 1872, și în final Buștîno–Sighetu Marmației în 4 decembrie 1872.

Această cale ferată a fost preluată de Căile ferate de nord-est ale Ungariei, sub conducerea ulterioară a primului-ministru maghiar Kálmán Tisza, și a fost naționalizată în 1890 de către MÁV, compania feroviară de stat ungară.

Linia a avut o importanță strategică majoră în Primul Război Mondial, facilitând transportul militar către Frontul de Est. După război, odată cu destrămarea Austro-Ungariei, linia a fost împărțită între mai multe state, cu porțiuni aflate pe teritoriul Ungariei, României și Cehoslovaciei. Ulterior, în urma arbitrajelor de la Viena și a celui de-al Doilea Război Mondial, granițele și controlul asupra liniei au suferit mai multe modificări. Compania feroviară sovietică de stat a schimbat ecartamentul unor segmente ale liniei, ceea ce a afectat conectivitatea pe teritoriul României, până la construirea Căii ferate Salva-Vișeu de Jos în 1949 și restabilirea ecartamentului normal în anii 1990​​.