În dimineața de 6 august 1945, la ora 8:15, bombardierul „B-29” numit „Enola Gay”, pilotat de colonelul Paul Tibbets și plecat inițial de la baza 393 din Missouri, Statele Unite, a lansat prima bombă atomică a omenirii asupra orașului japonez Hiroshima. Această explozie devastatoare a cauzat moartea a aproximativ 160.000 de locuitori.

Bomba, cunoscută sub numele de „Little Boy”, avea o lungime de 3 metri și un diametru de 71 de centimetri, cântărind peste 4.000 de kilograme, din care 64 de kilograme erau uraniu îmbogățit, necesar pentru detonare. Echivalentul puterii sale explosive era de 13.500 de tone de trinitrotoluen, distrugând toate clădirile într-un raza de 2,5 km de la centrul exploziei și creând un deșert atomic pe o suprafață de peste 15 kilometri pătrați.

Explozia a avut trei efecte principale: explozie, incendiu și radiații. A generat o sferă de foc și radiații X care s-au răspândit în toate direcțiile. Relieful neted al orașului a permis propagarea unei unde de șoc masive care a devastat totul în cale. Lumină orbitoare, însoțită de o minge de foc, a emanat o căldură apropiată temperaturii din interiorul Soarelui, vaporizând totul instantaneu.

Estimările privind numărul de victime sunt dificile, dar se crede că între 70.000 și 80.000 de oameni au murit imediat, iar alți 90.000 au succombat în lunile următoare din cauza radiațiilor. La doar trei zile după, la 9 august 1945, o altă bombă, numită „Fat Man”, a fost lansată asupra Nagasaki, ucigând instantaneu peste 37.000 de oameni, cu alte aproximativ 70.000 de victime înregistrate până la sfârșitul anului din cauza radiațiilor.