În noaptea de 13 spre 14 ianuarie, popoarele slave au sărbătorit Anul Nou pe stil vechi sau ajunul Sfântului Vasile. Pe 13 ianuarie, după ce apune soarele, cete de tineri umblă cu „Pluguşorul”. În popor, se spune că gazda la care vin urătorii va fi binecuvântată tot anul şi va fi păzită de cele rele.

Înainte de Hristos existau două moduri de calculare a timpului. Unul se referea la metoda egiptenilor, altul al romanilor. Totuşi exista mereu o diferenţă de 10 zile între cele două.

În timpul împăratului roman Iuliu Cezar, a fost adoptat un sistem numit Calendarul Iulian. Acesta a fost ulterior folosit de întreaga creştinătate, timp de 15 secole.

Calendarul Gregorian a rezultat în urma unei reforme adoptate în 1582 de către Papa Gregorian al XIII-lea. Astfel s-a decis suprimarea a zece zile din calendar.

Ulterior, Calendarul Iulian a fost îndreptat în cadrul Consfătuirii interortodoxe de la Constantinopol, din anul 1923.

Acesta a devenit mai corect decât cel gregorian, întrucât se adopta sistemul anilor bisecţi, cu o zi în plus adăugată din patru în patru ani.

Acest nou calendar a fost numit neo-iulian sau constantinopolitan. Nu toate bisericile au adoptat acest nou calendar. Cele care au rămas cu acel calendar iulian neîndreptat sunt Patriarhia Ierusalimului, Biserica Rusă, Biserica Sârbă, mănăstirile din muntele Athos.

Astfel, nu doar Crăciunul este decalată (din 25 decembrie în 7 ianuarie), ci şi Anul Nou (din 1 în 14 ianuarie). Aşadar, în noaptea de 13 spre 14 ianuarie, este marcat Revelionul/Anul Nou pe rit vechi.

Biserica Ortodoxă Română a trecut la noul calendar pe 1 octombrie 1924.

În România trăiesc peste un milion de adepţi ai Bisericii Creştin-Ortodoxe de Stil Vechi, îndeosebi ruşi lipoveni şi sârbi. Potrivit recensământului efectuat în 2002, numărul ruşilor lipoveni este de 29.774, al ruşilor – de 8.914, al sârbilor – 22.518. Potrivit aceluiaşi recensământ efectuat în 2002, în România trăiesc 1.780 de armeni.