La doar 8 kilometri de Carei și 27 de kilometri de Satu Mare, comuna Moftin păstrează în pământul său ecouri ale unor momente decisive din istoria românească – de la tabăra lui Mihai Viteazul înainte de ultima sa victorie, până la semnarea păcii care a schimbat destinul Transilvaniei.

Pe urmele marelui voievod unificator

În vara anului 1601, câmpurile de lângă Moftinu Mic au devenit scenă a istoriei. Pe 7 iulie, după ce a trecut prin Carei, Mihai Viteazul își stabilea tabăra militară pe malul stâng al râului Crasna, pregătindu-se pentru ceea ce avea să fie ultima sa victorie – Bătălia de la Guruslău.

Timp de aproape trei săptămâni, între 7 și 30 iulie 1601, la Moftin s-au adunat peste 16.000 de oameni în tabăra voievodului, din care 8.000 erau călăreți. Din tabăra de aici, domnitorul se deplasa frecvent la Carei și Satu Mare pentru strategii militare și întâlniri cu generalul imperial Giorgio Basta, a cărui oaste staționase la Satu Mare.

La 31 iulie 1601, în tabăra de la Moftin sosesc și 2.000 de silezieni conduși de generalul Rothal. A doua zi, la 1 august, oștile aliate pornesc spre Zalău, urmând traseul: Sânmiclăuș, Istrău, Ghirolt, Mihăieni, Acâș, Unimăt, Supuru de Jos și Supuru de Sus. La 3 august, victoria de la Guruslău pecetluia ultima mare bătălie câștigată de Mihai Viteazul – doar 16 zile înainte de uciderea sa tragică la Câmpia Turzii.

Astăzi, Școala Gimnazială din Moftinu Mic poartă cu mândrie numele marelui voievod, păstrând vie amintirea acestor zile decisive.

Sfârșitul unei răscoale: Pacea de la Satu Mare (1711)

La 110 ani după trecerea lui Mihai Viteazul, câmpurile Moftinului devin din nou martor al istoriei. Pe 30 aprilie 1711, aproximativ 12.000 de rebeli curuți depun armele pe aceleași meleaguri, încheiând Războiul de Independență al lui Francisc Rákóczi al II-lea împotriva stăpânirii habsburgice.

Momentul este dramatic: Rákóczi plecase în Polonia să ceară ajutor țarului Petru cel Mare, lăsând puterea de decizie în mâinile generalului Sándor Károlyi. Între timp, împăratul Iosif I murise, iar noul împărat, Carol al VI-lea, era dispus să negocieze. La 29 aprilie 1711 se semnează tratatul de pace la Satu Mare, iar a doua zi, la Moftin, steagurile răzvrătiților sunt înfipte simbolic în pământ.

„Armata se afla la Moftin, iar conducătorii răscoalei erau la Satu Mare. Pacea s-a semnat în lipsa lui Francisc Rakoczy care se afla în Polonia” – Diana Iagăr, muzeograf, Muzeul Județean Satu Mare

Un obelisc ridicat în spatele gării din Moftinu Mic amintește și astăzi de acest moment istoric care a marcat instaurarea definitivă a regimului Casei de Austria în Transilvania.

Mozaicul multicultural al Moftinului

Astăzi, comuna Moftin este alcătuită din șapte sate: Moftinu Mic (reședința), Moftinu Mare, Domănești, Ghilvaci, Ghirolt, Istrău și Sânmiclăuș. Conform recensământului din 2021, cele 4.222 de suflete ale comunei formează un adevărat mozaic etnic și confesional.

Moștenirea șvabă a Moftinului Mare

Moftinu Mare poartă amprenta colonizării șvabe din secolul al XVIII-lea. În 1722, contele Alexandru Károlyi aduce 55 de familii de coloniști germani din regiunea Oberschwaben, după ce mutase familiile protestante maghiare în alte localități. Până în 1723, Moftinu Mare ajunsese să aibă 89 de gospodării, devenind cea mai populată colonie șvăbească din zonă.

Astăzi, comunitatea germană reprezintă 3,34% din populația comunei, iar în fiecare an, Întâlnirea Șvabilor de la Moftinu Mare readuce în prim-plan tradițiile și istoria acestei comunități.

Biserica romano-catolică – monument istoric de o frumusețe clasică

Cea mai valoroasă bijuterie arhitecturală a comunei este Biserica romano-catolică „Maica Domnului” din Moftinu Mare, monument istoric construit între 1793-1797, după planul arhitectului Joseph Bitthauser.

Prima biserică, ridicată în 1724 pentru noua parohie catolică, fusese distrusă într-un incendiu în 1791. Actuala construcție impresionează prin stilul său clasicist elegant: fațada are trei axe și cornișe proeminente pe cei șase pilaștri în stil doric. Turnul cu ceas poartă o coroană în formă de bulb de ceapă cu lanternă, iar la etajele superioare, capitelurile ionice și corintice mărturisesc respectarea riguroasă a canoanelor arhitecturii clasice.

Un detaliu fascinant: tabernacolul altarului principal a fost realizat inițial la Viena pentru catedrala din Satu Mare, fiind donat apoi bisericii din Moftinu Mare de către episcopul Hám János. Pictura monumentală din timpan reprezintă Înălțarea la cer a Sfintei Fecioare.

Rezervația naturală – paradis al păsărilor migratoare

Natura oferă și ea comori la Moftin. Rezervația Naturală Heleșteele de la Moftinu Mic se întinde pe 125 de hectare, din care luciul de apă ocupă 105 hectare, cu o adâncime între 1,5 și 2 metri.

În octombrie 2025, aici a fost observată gârlița mică (Anser erythropus), o specie extrem de rară și periclitată la nivel mondial, cu o populație globală estimată la doar 24.000-40.000 de exemplare.

După asanarea mlaștinii Ecsed, heleșteele de la Moftinu Mic au devenit unul dintre principalele refugii pentru păsările acvatice din județul Satu Mare. Deși este arie protejată, pescuitul sportiv și ecoturismul sunt permise, făcând din rezervație o destinație atractivă pentru iubitorii naturii.

Tradiții și sărbători locale

Comuna își păstrează vie tradițiile prin mai multe evenimente anuale:

• Zilele comunei Moftinu Mic – ultima duminică din iulie, cu manifestări culturale și întâlniri cu fiii satului
• Întâlnirea Șvabilor – Moftinu Mare
• Festivalul porumbului – Domănești
• Festivalul toamnei – Moftinu Mic

Satele comunei păstrează obiceiurile tradiționale românești: Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza, Paștile, Sânzienele, Rusaliile și hramurile locale.

O comunitate cu perspective

Situată pe drumul european E671, comuna Moftin beneficiază de o poziție geografică favorabilă. La doar câțiva kilometri de Carei și cu legături feroviare regulate spre Satu Mare (durată: 29 minute), Moftin rămâne conectată la dinamica urbană, păstrându-și în același timp caracterul rural și liniștit.

Comuna dispune de infrastructură educațională (5 școli și 5 grădinițe), trei cămine culturale, o bibliotecă publică înființată în 1966 și numeroase lăcașuri de cult care deservesc diversele comunități religioase.

Moftin rămâne o destinație care împletește în mod unic istoria tumultuoasă a României cu frumusețea naturală și diversitatea culturală. De la câmpurile unde Mihai Viteazul și-a pregătit ultima victorie, până la heleșteele unde mii de păsări își găsesc refugiu, comuna oferă o perspectivă autentică asupra moștenirii multiculturale a Transilvaniei.