Ștefan al III-lea cel Mare, domn al Moldovei (1457–1504), a lăsat în urma sa numeroși urmași și rude care au jucat roluri importante în istoria secolului al XVI-lea. Unul dintre aceștia a fost Ștefan al V-lea Lăcustă, domn al Moldovei între 1532–1540, care era nepot al lui Ștefan cel Mare. Fiul acestuia, Ștefan Mâzgă, a fost cunoscut în istorie ca pretendent la tronul Moldovei. El își asuma titlul de voievod și era numit cu respect Ștefan Vodă în unele cronici. După ce a încercat fără succes să ocupe tronul Moldovei în 1566, Ștefan Mâzgă s-a refugiat în Transilvania, unde a intrat în serviciul Curții imperiale. A continuat să se recomande ca „Ștefan voievod, fiu de domn”, păstrându-și statutul de os domnesc.

Satul Hodișa și împrejurimile în secolul al XVI-lea

Hodișa, situată în prezent în comuna Socond, județul Satu Mare, făcea parte în Evul Mediu târziu din regatul Ungariei și apoi din Principatul Transilvaniei. Satul a fost afectat de invazii și calamități, fiind ars de turci în jurul anului 1556 și aproape complet depopulat. Regiunea Codrului, acoperită de păduri, a oferit însă protecție așezărilor românești din zonă.

Ștefan Mâzgă colonizează Hodișa

În 1577, Ștefan Mâzgă s-a stabilit în zona Sătmarului, solicitând Curții de la Viena o moșie pe care să o administreze. A cerut să i se acorde un sat cu oameni de „lege și limbă românească”. În 1581, împăratul i-a acordat dreptul de stăpânire asupra satului Hodișa, aproape pustiu la acea vreme. Ștefan Vodă Mâzgă a inițiat repopularea satului cu țărani români, organizând viața economică și socială: a cultivat pământurile, a plantat vii, a construit heleștee și o moară. Dacă în 1581 erau doar 6 familii în Hodișa, în 1592 se înregistrau deja 36 de familii, dovadă a dezvoltării accelerate a satului sub conducerea sa.

Conflicte și pierderea moșiei

Reușita lui Ștefan Mâzgă nu a fost lipsită de obstacole. Nobilii vecini i-au pus bețe în roate: i-au distrus culturile, i-au ocupat pământurile și i-au ademenit coloniștii să părăsească moșia. Într-o scrisoare trimisă Curții în 1589, Mâzgă se plângea că nu mai poate stăpâni satul și cerea sprijin imperial. În 1592, autoritățile transilvănene i-au revocat dreptul de stăpânire asupra Hodișei pe motiv că este „de nație valahă” și nu aparține națiunilor privilegiate ale Transilvaniei. Astfel, el a fost deposedat de moșie, în ciuda eforturilor sale de a ridica satul din temelii.

Mărturii istorice și tradiții locale

Evenimentul este documentat în surse istorice, hrisoave și cronici, iar memoria colectivă din zonă păstrează amintirea unui „voievod pribeag” care a întemeiat satul. În scrierile contemporane despre județul Satu Mare, se regăsește ideea că Hodișa a fost refondată de nepotul lui Ștefan cel Mare, Ștefan Mâzgă, care a lăsat o amprentă durabilă asupra identității locale. Astfel, satul Hodișa nu este doar o simplă așezare din Țara Codrului, ci un loc cu o moștenire istorică rară, legată direct de una dintre cele mai glorioase familii domnitoare ale Moldovei.