Memoria nu este exclusivă creierului. Un nou studiu fascinant arată că celulele din întregul corp uman pot manifesta comportamente similare cu memoria, contrazicând teoria tradițională care asocia doar creierul cu stocarea informației.

Descoperire surprinzătoare: celulele non-neuronale pot „învăța”

Cercetătorii au testat celule umane din țesuturi nervoase și renale, descoperind că acestea pot:

• Recunoaște modele repetitive de informație
• Activa aceeași genă legată de memorie folosită și de neuronii cerebrali
• Răspunde în mod inteligent la stimuli, similar cu învățarea în creier

Prin trimiterea unor semnale chimice în serii scurte și ritmice, asemănătoare sesiunilor de învățare distribuite, cercetătorii au observat că genele memoriei se „aprind” în celulele non-cerebrale. Semnalele cu pauze între ele au produs un răspuns mai puternic și de durată decât cele continue — un comportament foarte asemănător cu procesul de consolidare a memoriei în creier.

Ce înseamnă acest lucru pentru știință și medicină?

Această descoperire deschide drumuri noi în cercetare și tratamente:

• Celulele pancreatice ar putea „ține minte” tiparele de alimentație — cu impact asupra reglării glicemiei
• Celulele canceroase ar putea reține informații despre chimioterapie — ceea ce ar putea influența eficiența tratamentelor
• Terapia celulară și regenerativă ar putea fi personalizate în funcție de modul în care celulele „memorează” experiențele trecute

Corpul — o rețea distribuită de „memorie”

Studiul nu sugerează că rinichii sau alte organe „gândesc” sau au amintiri conștiente, ci că anumite mecanisme de reactivare și învățare celulară sunt răspândite în întreg organismul. Această viziune schimbă fundamental modul în care înțelegem:

• Memoria biologică
• Învățarea la nivel celular
• Funcționarea coordonată a corpului uman

Citește studiul complet publicat în revista: Nature Communications