Este cauzat de un grup de bacterii cunoscut sub numele de Actinomicete.

Aceste bacterii cresc în sol atunci când condițiile sunt umede și calde. Când solul se usucă, bacteriile produc spori în sol.

Când picăturile de ploaie lovesc pământul, acești spori sunt ridicați și devin aeropurtați.

Aerul umed transportă ușor sporii către noi, așa că îi inhalăm. Totuși, mirosul nu este cauzat de spori în sine. Este cauzat de o substanță chimică excretată în timpul producerii sporilor, cunoscută sub numele de geosmină. Această substanță chimică este responsabilă pentru mirosul dulce după ploaie. Nasul uman este extrem de sensibil la geosmină.

Unii oameni pot detecta geosmina la concentrații de doar 5 părți per trilion. Deoarece bacteriile prosperă în solul umed, dar eliberează sporii odată ce solul se usucă, mirosul este cel mai pronunțat după o ploaie care urmează unei perioade de secetă, deși îl vei observa într-o anumită măsură după majoritatea furtunilor.

Interesant este că mai mult aerosol este eliberat în ploaie ușoară decât în ploaie torențială. Un alt miros plăcut de după ploaie provine de la uleiurile volatile eliberate de diverse plante și copaci. Aceste uleiuri se acumulează în mediu și, când plouă, anumite substanțe chimice care compun uleiurile sunt eliberate în atmosferă (de obicei împreună cu geosmina), cauzând un miros familiar și plăcut.