La data de 12 decembrie a anului 1408, regele Sigismund de Luxemburg a înființat celebrul „Ordin al Dragonului”. Acest ordin, asemănător cu Ordinul Templierilor, a avut ca scop principal protejarea creștinătății din Europa de Răsărit împotriva amenințării otomane. În primii ani de la înființare, Ordinul Dragonului a devenit influent în această regiune a Europei, exercitând putere nu numai în domeniul religios, ci și în deciziile diplomatice, militare și politice.

Până în anul 1437, ordinul avea deja 97 de cavaleri de diferite naționalități, printre ei numărându-se și voievodul muntean Vlad al II-lea, tatăl viitorului domnitor Vlad Țepeș. Vlad al II-lea a fost înzestrat cu titlul de cavaler al Ordinului Dragonului în 1431, iar această investitură i-a adus noi responsabilități. El a fost însărcinat de către regele Ungariei cu apărarea frontierei de est a Ungariei împotriva atacurilor turcești și s-a stabilit în Sighișoara. Aici, Vlad al II-lea a primit porecla „Vlad Dracul,” posibil datorită traducerii cuvântului „dragon” din limba germană, care înseamnă „drache.” Astfel, începând din 1431, Vlad „Dracul” a apărat flancul de est al Ungariei de la Sighișoara și aici s-a născut fiul său, Vlad, care va deveni cunoscut sub numele de Vlad Țepeș.

Ordinul Dragonului avea ca patroni spirituali pe Sfântul Gheorghe și Sfântul Arhanghel Mihail. Reprezentarea grafică a ordinului consta într-un dragon cu coada încolăcită în jurul gâtului, un simbol al sacrificiului suprem pentru a salva suflete. Deși imaginea unui dragon poate părea neobișnuită în heraldica creștină, aceasta reflectă simbolic devotamentul cavalerilor pentru protejarea creștinismului.