Pe 28 noiembrie 1877, sub comanda lui Osman Paşa, armata otomană s-a predat la Plevna, în urma unui asediu prelungit de către forțele române și ruse. Situația otomanilor a devenit critică, cu provizii epuizate și epidemii răspândite. Înfrângerile lui Muktar Paşa și rănirea lui Osman Paşa au slăbit moralul trupelor. Osman Paşa a decis să capituleze, comunicând inițial condițiile capitulării unui ofițer român, dar ulterior s-a predat necondiționat armatei ruse, cu preferința de a se preda armatei române. Căderea Plevnei a fost decisivă în război, marcând succesul forțelor româno-ruse și aprecierea internațională a contribuției armatei române.