15 Noiembrie 1932– O zi de profundă tristețe pentru România, marcând trecerea în neființă a unuia dintre cei mai vajnici eroi ai săi, Peneș Curcanul, cunoscut în viața civilă drept Constantin Țurcanu. Eroul, celebrat în poezia lui Vasile Alecsandri, a lăsat o amprentă indelebilă în istoria și conștiința națională.

Născut Constantin Țurcanu, Peneș Curcanul și-a câștigat renumele ca sergent în Regimentul 13 Dorobanți, distingându-se prin eroismul său în bătăliile de la Grivița și Rahova în timpul Războiului de Independență. Chiar și la o vârstă înaintată, a continuat să servească țara sa cu devotament, participând ca voluntar în cel de-al Doilea Război Balcanic din 1913 și în Primul Război Mondial.

Pentru faptele sale de vitejie, a fost distins cu numeroase decorații, printre care ordinul „Steaua României” și medaliile „Trecerea Dunării”, „Apărătorii Independenței” și „Medalia Comemorativa rusă”. În timpul Primului Război Mondial, pe frontul de la Tisa, a fost avansat la gradul de plutonier major, primind ordinul „Steaua României cu spade” și, ulterior, ordinele „Victoria”, „Virtutea Militara”, „Serviciul Credincios”, „Crucea comemorativă a războiului” și „Ordinul Mihai Viteazul”.

Peneș Curcanul și-a dedicat întreaga viață armatei române, rămânând fidel până în ultima zi a vieții sale. A decedat la data de 15 noiembrie 1932, iar înmormântarea sa a avut loc trei zile mai târziu în cimitirul „Eternitatea” din Vaslui. În apropiere de locul de odihnă, în parcul „Copoul Vasluiului”, i-a fost dedicat în anul 1934 un mausoleu, ca un simbol al recunoștinței eterne a națiunii pentru serviciile sale eroice.