Ca şi noi plantele văd lumina. Aşa cum noi avem fotoreceptori în ochii  noştri, plantele îi au şi ele pe ai lor prin intermediul tulpinilor şi al frunzelor.

Ce văd plantele? Răspunsul evident este că, asemeni nouă, ele văd lumina. Fotoreceptorii din tulpini şi frunze le permit să diferenţieze între roşu şi albastru şi chiar să vadă lungimi de undă pe care noi nu le percepem, în zonele de deplasare spre  roşu şi violet ale spectrului. De asemenea, plantele pot vedea direcţia din care vine lumina, pot spune cât de intensă sau difuză este aceasta şi pot discerne de cât timp au fost stinse luminile.

Într-unul dintre ultimele studii ale sale, Charles Darwin arăta cum plantele se înclină spre lumină ca şi cum ar fi înfometate de razele soarelui şi exact aşa şi este. Fotosinteza foloseşte energia luminii pentru a transforma bioxidul de carbon în apă şi zahăr, astfel încât plantele trebuie să detecteze sursele de lumină pentru a se hrăni. Acum ştim că ele fac acest lucru folosind fototropinele – receptori de lumină aflaţi în membranele celulelor din vârful plantei. Fototropinele sunt sensibile la lumina albastră. Atunci când o percep, ele iniţiază o cascadă de semnale care sfârșește prin a ajusta activitatea hormonului auxin. Acesta determină celulele de pe partea tulpinii aflate în umbră să se alungească, înclinând planta înspre lumină.

Plantele văd lumina roşie prin intermediul receptorilor din frunze numiţi fitocromi. Un fitocrom este un fel de comutator activat de lumină: atunci când este iradiat cu lumină roşie, îşi schimbă conformaţia, astfel încât este alertat să detecteze lumina roşie îndepărtată a spectrului, iar atunci când este iradiat de aceasta revine la forma iniţială de sensibilitate la lumina roşie. Acest mecanism are două funcţii cheie. Le permite plantelor să ”se închidă” la sfârşitul zilei – pentru că  deplasarea spre roşu a spectrului este predominantă la apusul soarelui – şi să se trezească apoi în ziua următoare, atunci când soarele este destul de ridicat pe cer pentru ca lumina roşie să le repornească fitocromii. De asemenea, le permite plantelor să simtă când se află la umbră. Clorofila, principalul pigment necesar fotosintezei, absoarbe lumina roşie, dar nu şi lumina din deplasarea spre roşu a spectrului, astfel că atunci când o plantă este înghesuită de către alte plante, ea va vedea mai multă lumină din deplasarea spre roşu a spectrului decât atunci când creşte în plin soare. Acest fapt influenţează în mod direct nivelul fotocromilor activaţi, cauzând o creştere rapidă a plantei pentru a putea obţine o mai bună expunere la soare.

Fototropinele şi fitocromii sunt complet diferiţi de fotoreceptorii descoperiţi în ochii animalelor, cu toate că toţi conţin o proteină conectată la o vopsea chimică ce absoarbe lumina. Există un singur fel de fotoreceptor comun atât plantelor, cât şi animalelor şi oamenilor. În orele zilei, criptocromii din interiorul celulelor detectează lumina albastră şi ultravioletă, folosind acest semnal pentru a porni ceasul intern al unui organism, aşa  numitul ritm circadian. La plante, acest ceas intern reglementează multe procese, inclusiv mişcările frunzelor şi fotosinteza. Aşa că văzul le ajută pe plante chiar şi să ştie ”cât este ora”.