Pe 10 noiembrie 1940, România a fost zguduită de un cutremur de proporții, având epicentrul în Vrancea. Acest seism, cu o magnitudine de 7,6 grade Richter, s-a declanșat la ora 3:39 dimineața, originând la o adâncime de aproximativ 133 kilometri. A avut efecte distructive în Moldova centrală și sudică, Muntenia și a fost resimțit în zone îndepărtate precum Odessa, Cracovia, Kiev, Moscova, Iugoslavia, Bulgaria și unele regiuni din Turcia. Bilanțul tragic al acestui cutremur include peste 1.500 de decese și 4.500 de răniți, majoritatea în Moldova. Totuși, cifrele exacte ale victimelor au rămas necunoscute din cauza cenzurii informațiilor în timpul contextului belic european.

Capitala București a suferit pierderi semnificative, cu aproximativ 500 de decese, dintre care multe au fost în urma prăbușirii blocului Carlton, o structură impresionantă de 12 etaje de pe Bulevardul Brătianu. Din aproape 300 de rezidenți ai blocului, doar 4 au supraviețuit. Pagubele în București au fost extinse, incluzând prăbușirea tavanului mai multor săli de spectacol, a clădirii Uniunii Camerelor de Comerț, a Ambasadei americane, a hotelului Poștei, precum și a clădirilor ministerului Agriculturii și Marelui Stat Major.

În regiunea Moldovei, orașele Focșani, Galați, Mărășești, Tecuci și Iași au experimentat distrugeri semnificative, iar Panciu a fost devastat în proporție de peste 70%, chiar dacă majoritatea structurilor sale erau construite din lemn. Cutremurul din 10 noiembrie 1940 rămâne una dintre cele mai mari tragedii naturale din istoria României.