Pe 19 septembrie 1895, sub presiunea internațională și a intervențiilor diplomatice ale României, împăratul Austro-Ungariei, Franz Joseph, a decis să-i grațieze pe memorandiștii români din Transilvania, condamnați anterior la pedepse severe de guvernul de la Budapesta.

Contextual, Memorandumul Transilvănean, înaintat în 1892, a fost o petiție creată de liderii românilor din Transilvania. Aceasta denunța efectele negative ale dualismului austro-ungar și solicita recunoașterea drepturilor românilor pe planuri politice, sociale și confesionale. Mai mult decât atât, documentul era un protest împotriva politicii de maghiarizare și a persecuțiilor exercitate de autoritățile maghiare asupra românilor.

Cu toate că Memorandumul a fost redactat de personalități proeminente ale românilor transilvăneni, precum Iuliu Coroianu și Ioan Rațiu, și prezentat la Viena de o delegație masivă de 300 de reprezentanți, guvernul maghiar a intervenit. Împăratul Franz Joseph a refuzat să primească delegația, iar documentul a fost retrimis la autoritățile maghiare, ajungând apoi la prefectul de la Turda.

Sarcina acestuia era să returneze memorandumul lui Ioan Rațiu, sub motivul că Ministerul de Interne nu dorea să avanseze “memorii ale unor indivizi” care nu erau văzuți ca reprezentanți legitimi ai poporului român.

Situația a escaladat în 1893, când autoritățile maghiare au luat măsuri drastice împotriva Partidului Național Român și liderilor săi, acuzându-i de conspirație împotriva statului maghiar. Urmarea a fost un proces controversat la Cluj, care s-a încheiat cu condamnarea a 14 dintre cei mai cunoscuți memorandiști la o pedeapsă totală de 32 de ani de închisoare.

Protestele internaționale nu au întârziat să apară, cu voci puternice precum William Gladstone și Emile Zola care au criticat acțiunile guvernului maghiar. La nivel național, protestele au fost și mai vehemente. Cu toate acestea, guvernul maghiar nu a cedat, interzicând chiar activitatea Partidului Național Român din Transilvania în 1894.

În cele din urmă, datorită presiunii crescânde din partea opiniei publice europene și intervenției regelui Carol I al României, împăratul Franz Joseph a decis să-i grațieze pe memorandiști în 1895.