Originile a ceea ce astăzi numim PIZZA, se găsesc cu sute de ani înainte de Hristos. Scrieri istorice menționează faptul că soldații lui Darius cel Mare (521-486 î.H.) îșî coceau pe scuturile de luptă, un fel de pâine plată, acoperită cu brânză. Aceasta ar fi prima atestare scrisă.

A doua datează din secolul al III-lea î.H., atunci când renumitul istoric roman Marcus Porcius Cato (234-149 B.C.) amintește în scrierile sale de „un aluat întins în formă rotundă, asezonat cu ulei de măsline, ierburi aromatice și miere, copt pe piatră.”

Și poetul roman Virgiliu, în secolul I î.H., descrie în unul dintre faimoasele lui poeme, „Eneida”, o pâine în formă de cerc, care pare să semene cu ceea ce astăzi numim pizza. Săpăturile arheologice din orașul Pompei, acoperit de cenușa vulcanului Vezuviu, au dovedit existența pizzei ca hrană obișnuită a oamenilor din acea parte a Italiei. S-au descoperit acolo, intacte, magazine și unelte folosite pentru producția și vânzarea de pizza.

Anul 1522 este unul decisiv în istoria pizzei. După ce roșiile au ajuns pentru prima oară în Europa, locuitorii orașului Napoli au început să le combine cu produsele de panificație și astfel putem spune că a apărut prima variantă a pizzei moderne. Și cum Napoli era unul dintre centrele economice importante ale Italiei, un port ințesat de marinari, vestea despre acest nou fel de mâncare s-a împrăștiat în toată Europa.

Secolul al XVII-lea aduce pizzei din Napoli o mare popularitate printre localnici și printre turiștii care vizitau acea parte a Italiei. Un secol mai târziu, soția regelui napoletan, Regina Carolina d’Asburgo Lorena (1752-1814) avea deja la palat un cuptor special pentru pizza.

1830 este momentul în care se deschide, tot la Napoli, bineînțeles, prima pizerie modernă: Antica Pizzeria Port’Alba.

În 1889, la comanda regelui Italiei, Umberto I și a reginei Margherita di Savoia, renumitul pizzer napoletan, Raffaele Esposito, a creat pentru înaltele fețe, 3 feluri de pizza. Familia regală a fost profund impresionată, iar propunerile de combinare și aranjare a preparatelor pe aluatul întins, create de Raffaele Esposito, au devenit de atunci standard pentru întreg viitorul pizzei.

Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, localnicii napoletani au început să consume pizza, dimineața, la amiază și seara, iar ingredientele care se adăugau pe aluat au devenit din ce în ce mai diverse. Pizza era vândută pe străzi, iar mai târziu, în localuri special dedicate.

La început de secol XX, pizza italiană ajunge în America, fiind vândută sub formă de felii, de vânzători ambulanți pe străzile din Chicago. Le păstrau calde într-un recipient foarte ingenios, de formă cilindrică, prevăzut cu un compartiment umplut cu cărbuni încinși.

Și tot așa, pizza s-a raspândit astfel încât în ziua de azi, greu mai găsești zone pe glob în care oamenii să nu fi auzit de acest preparat care poate lua nenumarate forme și de care cu greu te poți plictisi vreodată.

În concluzie, deși se pare că pizza nu a fost inventată de italieni, așa cum ar crede mulți, este incontestabil faptul că italienii au dus-o la desăvârșire. Sau, ai altă părere? Lasă mai jos un comentariu și îți vom răspunde cu drag.