În rândurile de mai jos reînnodăm firul unei poveşti demult uitată. Viaţa unei familii care începând cu Evul Mediu, şi până în zorii secolului 20 au trasat istoria acestui colţ de ţară. Cu ani în urmă am publicat în mai multe rânduri povestea familiei Karolyi, una dintre cele mai bogate şi vechi familii, care îşi trage obârşia încă de la începuturile evului mediu. Dar să lăsăm trecutul să vorbească. Şi să purcedem la drum pe … “Urmele familiei Karolyi”.
După stingerea conflictelor prilejuite de curuti, la inceputul veacului 18, apar primele planuri de transformare a vechii cetăți a familiei Karolyi, într-o clădire cu funcții rezidențiale.
Antal Károlyi (1732-1791) este inițiatorul acestor idei, însă lucrările de încep abia în anul 1792. După planurile lui Joseph Bitthauser, bastioanele sunt demolate, iar cetatea este transformată într-un castel în stil baroc. După o descriere a vremii, castelul, acoperit cu șindrilă, urma un plan patrulater, cu două etaje, iar intrarea principală era situată în partea de nord.
Etajul superior avea 21 de camere, iar cel inferior 20 de încăperi cu boltă. Capela castelului era în latura sud-estică, iar bucătăria și anexele erau latura de sud a clădirii principale. Unele dintre cele mai importante momente din istoria castelului baroc au fost vizitele familiei imperiale. În anul 1797, József Károlyi (1768-1803) primește vizita prințului Joseph de Habsburg, iar, în 1884, prințul Rudolf de Habsburg petrece cu soția sa două zile la Carei.
O nouă transformare a castelului, de fapt, aspectul actual al clădirii, are loc între anii 1894-1896 și este inițiată de István Károlyi (1845-1907).
După planurile arhitectului Arthur Meinig, castelul baroc este transformat într-un edificiu în stil eclectic, cu aspectul unui castel cavaleresc medieval.
Curtea interioară a castelului baroc este acoperită cu un tavan de grinzi masive pictate și transformată într-un uriaș hol de primire.
Interiorul castelului era dominat de holul de primire, pavat cu mozaic și dotat cu șeminee uriașe. Încăperea situată la intrarea secundară, dinspre nord, a castelului funcționa ca sală de mese și tot aici era și capela familiei.
Restul încăperilor de aici erau ocupate de slujitori sau erau spații de depozitare. La etajul întâi, aripa sudică era rezervată apartamentelor familiei Károlyi, iar majoritatea restului încăperilor erau apartamente destinate oaspeților.
După moartea lui István Károlyi, în anul 1907, membrii familiei nu mai locuiesc la Carei. În haosul creat de evenimentele sfârșitului de an 1918, multe dintre elementele de mobilier și obiecte de valoare din interiorul castelului au dispărut.
În perioada interbelică, ca urmare a unui acord dintre statul român și cel maghiar, obiectele de valoare rămase în castel (în special, tablourile) au fost înapoiate familiei Károlyi.
Un moment memorabil rămâne vizita Regelui Ferdinand I al României și a Reginei Maria, în anul 1919. În perioada interbelică o parte a castelului este transformată în sanatoriu, iar restul găzduiește un cazino.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cu acordul familiei Károlyi, aici funcționează o școală militară, transformată în spital militar în anul 1944. În perioada comunistă, castelul găzduiește instituții culturale de interes public: muzeul, casa de cultură și biblioteca orășenească.
Astăzi, castelul găzduiește o expoziție muzeală de interioare istorice care redă ambianța de odinioară a castelului și o expoziție de istorie locală.
Sursa foto: www.visitcarei.ro