Județul este o unitate administrativ-teritorială și își trage denumirea de la jude (din cuvântul latinesc judicium) și era specific Țării Românești. Prin înființarea acestora, domnitorii au urmărit înlăturarea oricărei autonomii politice a cnezatelor.

După Marea Unire din 1918 teritoriul României a fost împărțit în județe. Conform proiectului de lege, de la acea vreme, inițial s-a dorit crearea a 48 de județe mari cu o populație de aproximativ 300.000-400.000 locuitori fiecare. După mai multe negocieri cu autoritățile locale s-a ajuns la un consens și au fost stabilite 71 de județe.

Instaurarea regimului comunist în România a făcut să dispară județul ca unitate administrativ-teritorială. La 17 februarie 1968, a avut loc o nouă reformă administrativ-teritorială și s-a revenit la împărțirea teritoriului în județe. Această lege a suferit unele modificări pe 19 decembrie 1968, 1 august 1979 și 23 ianuarie 1981.

În prezent, teritoriul României este împărțit în 41 de județe plus municipiul București.

Potrivit datelor Institutului Național de Statistică, populația medie a celor 41 de județe ale României este de 445,000, județul Iași fiind cel mai populat (772,000), iar județul Covasna (210,000), cel mai puțin. Suprafața medie a județelor este de 5809 km2, județul Timiș (8697 km2) fiind cel mai mare, iar județul Ilfov (1583km2), cel mai mic.