Şahul este considerat cel mai popular joc al minţii din lume, însă originea exactă a sa nu a putut fi stabilită, cu exactitate, până acum. Mai multe ţări s-au autointitulat inventatoarele jocului, însă multitudinea izvoarelor istorice despre acest joc face imposibilă o astfel de atribuire.

Cele mai multe legende scrise sau orale despre jocul de şah plasează apariţia acestui joc undeva în zona fostelor imperii asiatice. India, China sau Persia sunt fostele imperii pe teritoriul cîrora s-au găsit dovezi cu privire la jocul de şah. Cea mai des întâlnită variantă atunci când vine vorba de originea şahului este cea potrivit căreia jocul ar fi apărut în India, în a doua jumătate a secolului VI. Indienii îl numea „chatarunga”, cuvânt de origine sanscrită ce înseamna patru „anga”, adică unităţi. La acel joc participau patru adversari, fiecare având câte opt piese: elefanţi, cai, care de luptă şi soldaţi.

Ulterior, jocul ar fi fost preluat, în secolul VII, de perşi, sub numele de shahtranj. Din acest cuvânt a evoluat, în timpul, şi denumirea actuală a celui mai răspândit joc al minţii de pe Glob. În limba persoană, „Shah” înseamnă rege, iar „Shah mat” însemna neajutorat. Jocul s-a răspândit ulterior şi în China şi a ajuns în Europa după ce islamicii au cucerit Persia. În Europa a devenit popular încă din perioada medievală, mai ales în casele aristrocraţilor. În secolul XV, jocul a ajuns la regulile de bază cunoscute şi astăzi, pentru ca abia în secolul XIX să fie organizate primele competiţii internaţionale.