Pe drumul şerpuitor care uneşte Ţara Oaşului de Maramureş, chiar pe hotarul dintre cele două judeţe, Pasul Huta Certeze devine an de an, gazda uneia dintre cele mai străvechi datini din ţară. Un grupaj de poze, realizate in 1971, fac deliciul celor preocupati de traditiile acestui colt de tara.
„Sâmbra Oilor” marchează începutul sezonului pastoral pe aceste meleaguri nord-vestice. Este un bun prilej pentru o frumoasă petrecere câmpenească unde se consumă produse tradiţionale.
La origini ca şi azi, sâmbra semnifică o înţelegere, o reglementare gospodărească asupra treburilor majore ale oieritului. Câteva zeci dacă nu sute de asemenea înţelegeri au loc în fiecare primăvară în toate cele 23 de sate oşeneşti, la date diferite în aceeaşi localitate şi în zile ale săptămânii socotite faste: marţi, joi, sâmbătă.
Înainte de a urca pe munte, atât oile cât şi stăpânii lor sunt stropiţi cu apă sfinţită pentru purificare, iar prepararea unor alimente rituale sau pronunţarea de formule magice fac parte din obiceiurile locale ale sărbătorii. După toate acestea, se măsoară şi se crestează pe un răboj laptele dat de oile fiecărui sâmbraş. Pe baza acestui semn se calculează apoi cantitatea de brânză cuvenită fiecăruia în toamnă, la spargerea stânii.
Ţara Oaşului este una dintre cele mai pitoreşti zone etno-folclorice din România. Originalitatea acestei vetre milenare care „a păstrat ca într-o insulă de arhaism etnic urmele unei vieţi sociale rămasă până de curând în lumea începuturilor” (Gheorghe Focşa) a fascinat pe o mulţime de cercetători din divese domenii: etnografie (Gheorghe Focşa; Tancred Bănăţeanu; folclor literar: Ion Muşlea şi Vasile Scurtu); folclor muzical (C. I. Brăiloiu); lingvistică (E. Barbul şi I. A. Candrea) și geografie (Ion Velcea). Trebuie menţionate şi studiile unor autori sătmăreni: Ioniţă G. Andron, Ion Chioreanu-Oaş, Iacob Dance, Gheorghe Haiduc, Ioan Nistor, Vasile Savinescu, Ion Someşan și Ovidiu Suciu.
Fotografii din colecția Arhivei Minerva.
FĂCLIA și IGAZSÁG – fotografii de presă
Autor : FRANK DEAK