Aproape de finalul celui de-a Doilea Război Mondial, nava Wilhelm Gustloff se scufunda în Marea Baltică, după un atac surpriză al unui submarin sovietic. La bordul navei se aflau în jur de 10.000 de pasageri.
Nava cu pricina, numită Wilhelm Gustloff, a fost construită în șantierul Blohm & Voss, având o înălțime de 208,5 metri lungime, 23,59 metri lățime și dispunând de o capacitate de 25.484 de tone.
Încă de la construirea ei, ar fi trebuit să fie un vas de croazieră și nimic mai mult, având un maxim acceptat de 1.400 de pasageri.
Circumstanțele războiului au făcut ca marina germană să îi schimbe rapid utilitatea, transformând-o în nava spital.
Spre finalul războiului, giganticul vas era folosit pentru a evacua trupele germane, dar și civilii din Prusia de Est, din calea armatei sovietice.
În disperare de cauză, mii de refugiați s-au înghesuit pe Gustloff, vasul părăsind portul Gdynia, din Polonia, în data de 30 ianuarie 1945, cu mai bine de 10.000 de oameni la bord, majoritatea bătrâni, copii și femei.
În jurul orei nouă seara, un submarin sovietic lansa trei torpile, la comanda românului Alexandru Marinescu, cunoscut și ca Aleksandr Marinesko.
În acea seară fatidică, membrii echipajului și-au găsit sfârșitul uciși pe loc sau prinși sub punte, în timp ce vasul s-a scufundat în apele înghețate ale Mării Baltice. Totul s-a întâmplat extrem de repede, fiind nevoie de o singură oră pentru ca nava să ajungă pe fundul mării.
La bord se aflau aproximativ 10.000 de pasageri, însă, din păcate, numai 1.200 au putut fi salvați, ducând la 9.000 de decese.
Aleksandru Marinescu, s-a născut la 15 ianuarie 1913, la Odesa, în familia fostului marinar militar român Ion Marinescu, care s-a stabilit în Ucraina în anul 1893.
După ce a absolvit șase clase, a devenit ucenic la marină. Fiindcă primise note bune, a fost imediat înregimentat la o școală maritimă pentru copii.
Acesta a urmat cursurile Colegiului Marin din Odesa, absolvind în anul 1933.
De îndată ce a absolvit, a fost însărcinat să servească la bordul mai multor nave din Marea Neagră, fiind marinar.
În anul 1940 a fost avansat la gradul de căpitan-locotenent, iar în 1944, cu un an înainte de tragedie, ataca cu succces vasul german Siegfried și era decorat cu Ordinul Steagul Roșu.