Înainte ca porumbul să fie introdus în Europa în secolul al 16-lea, mămăliga a fost făcută din faină de mei, care era deja tipică românilor care au numit-o „pulmentum”!

Potrivit unui savant maghiar, porumbul a fost adus in Romania, în Timișoara, Banat, în 1692 … Și astfel mămăliga din mei a fost treptat înlocuită de mămăliga din porumb. După aceea, porumbul a devenit un aliment principal, mai ales în timpul marii foamete din secolele 17 si 18.

Istoricul român Nicolae Iorga a declarat că fermierii români au semănat porumb încă din secolul al 17-lea. Dicționarul francez Larousse atesta existența mămăligi din anul 1873, definind mămăliga ca “fulgi de porumb fierți, în Principatele Dunarii”.

Mămăliga este în mod traditional gătită prin fierberea apei cu sare și faină de porumb (mălai) într-o oală de fier specială, numită “ceaun” sau “tuci”.

Țăranii obisnuiesc să facă mămăliga mai vârtoasă (tare), astfel încât poate fi tăiată ca și pâinea. Consistența sa chiar face posibil consumul ei ca pe pâine sau în loc de pâine. Mai ales ca aceasta este considerată sănătoasă, bogată în vitamine și desigur, nu conține absolut niciun conservant.

Mălaiul, adică făina de porumb, este denumirea populară veche a meiului şi prin extensie a făinii din mei. Se pare că termenul a fost preluat din limba noastră de alte popoare: «malaj» în polonă, «malai» în rusă şi bulgară şi «male» în maghiară.

Este posibil ca în perioada în care porumbul a înlocuit meiul ca ingredient principal în prepararea mămăligii, să fie preluat prin extensie şi numele de mălai.