Pe 21 mai 1880 s-a născut Tudor Arghezi, pe numele real Ion N. Theodorescu, poet, dramaturg și ziarist român. Este autorul volumelor de poezii:„Bilete de papagal”, „Cuvinte potrivite” și „Flori de mucegai”.

Debutul sau literar a avut loc în publicația „Liga ortodoxă”. Între 1900-1904, a fost calugăr la Cernica, deși nu era credincios.

Ulterior, a declarat că, de fapt, dorea să aibă un stil de viață comod. Nu a rezistat prea mult și pleacă, fără o țintă precisă, în Europa. S-a reîntors în țară în 1912, devenind activ în lumea literară. Între 1918-1919, a fost închis, alături de alți 11 jurnaliști români, pentru acte de tradare.

Interzis de regimul comunist, este reabilitat mai târziu de conducatorul României de la vremea respectivă, Gheorghe Ghorghiu Dej, astfel încât, spre finalul vieții, a fost ales ca membru al Academiei Române și s-a bucurat de o viață lipsită de griji. A decedat în 1967, având parte de funeralii naționale.

“Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.

Şi mă durea mâna ca o ghiară

Neputincioasă să se strângă

Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă”.