In cele ce urmeaza ne vom referi la două dintre femeile care au avut o activitate deosebită în zona noastră în perioada interbelică, Irina Berinde și Lucreția Barbul. Sunt doar câteva exemple de femei care au trecut prin Sătmarul interbelic, ilustrând perenitatea „eternului feminin”.
Profesoara Irina Berinde s-a născut în familia pr. Victor Berinde (1863-1903) şi a Anei Szabo, fiica preotului Gabriel Szabo, multă vreme slujitor la Bixad.
Specialistul Bibliotecii Judetene Satu Mare, dr. Viorel Campean scrie ca:
“Cunoaştem faptul că şi-a luat doctoratul în filosofie la Budapesta şi că prin anii 1929-1931 era profesoară la Liceul „Domniţa Ileana” din Sighet, căci o găsim făcând parte din conducerea AGRU-lui Maramureş. Şi pe pagina de titlu a lucrării sale Scrisori către Ana-Maria se consemnează că este „doctoră în filozofie, profesoară la liceul «Domniţa Ileana» din Sighet”. A fost una dintre cele mai active membre ale Asociaţiei Generale a Românilor Uniţi.
Astfel ştim că în toamna anului 1931 a fost prezentă la Oradea, unde a avut loc Congresul A.G.R.U.-lui, iar în toamna anului 1932 a fost prezentă şi în oraşul nostru, Satu Mare, tot cu ocazia serbărilor acestei harnice asociaţii. A colaborat la revista „Cultura creştină”. Irina Berinde a publicat două volume: Scrisori către Ana-Maria şi Fecioara înţeleaptă”.
Lucreţia Barbul, a fost iniţiatoarea şi preşedinta „Asociaţiei Româncelor Sătmărene”, soţia primului director român al Bibliotecii Universităţii din Cluj, bibliologul Eugen Pavel Barbul, originar din Lipău (judeţul Satu Mare).
Lucreţia Barbul s-a născut în comuna Hălmagiu, judeţul Arad, în 13 ianuarie 1891. Dintre cei şase copii ai familiei (patru fete şi doi băieţi), Lucreţia a rămas să studieze la şcoala confesională din sat, apoi şi-a continuat studiile la Timişoara şi Sibiu. Aici, la o agapă unde a însoţit-o pe directoarea şcolii pe care o frecventa, avea să-l cunoască pe Octavian Goga. Peste câțiva ani, a devenit una dintre cele mai apropiate prietene ale celei de a doua soţii a lui Octavian Goga, Veturia.
“Presa locală sătmăreană consemnează că Lucreţia Barbul era implicată în viaţa cultural-naţională, fiind iniţiatoarea şi preşedinta „Asociaţiei Româncelor Sătmărence”, instituţie cu frumoase realizări în interbelicul sătmărean.
În perioada comunistă Lucreţiei Barbul i s-a intentat un proces. Actele dosarului de anchetă penală o acuzau pe aceasta de uneltire contra ordinii sociale şi păstrare şi difuzare de publicaţii interzise şi o trimiteau în judecată sub stare de arest.
Lucreţia Barbul a murit în 1978, la vârsta de 87 de ani şi este înmormântată la Bagneux, una dintre suburbiile pariziene” scrie dr. Viorel Campean pe pagina sa de Facebook.