Această lumânare este simbolul Învierii, al biruinței vietii asupra morții și a luminii lui Hristos asupra întunericului păcatului, potrivit crestinortodox.ro.

Lumânarea nu se aruncă, ci este păstrată tot anul pentru a o avea la îndemână și a o putea aprinde în momente de cumpănă.

Lumânarea folosită la Înviere nu se alătură celorlalte lumânări folosite la biserică. Lumânarea cu care am primit lumină este luată acasă şi arsă câte puțin în toată săptămâna luminată.

Dacă timpul sau spaţiul nu ne permit acest lucru, lumânarea poate fi aprinsă la locul destinat aprinderii de lumânări de la biserică ori la mormintele celor dragi.

După Înviere, fiecare om se întoarce acasă cu lumânarea aprinsă. După ce pășesc peste prag, se închină, iar apoi sting lumânarea în grindă, afumând-o pe aceasta în semnul crucii. După numărul acestor cruci, se socotește numărul anilor de când e casa sau câți ani s-a trăit în ea.

Lumânarea de la Înviere se ţine în casă şi se aprinde la nevoie, când creştinul se roagă pentru ceva special sau pentru diferite trebuinţe, la necaz, boală, supărare sau vreme de furtună.

În Banat, există datina să se folosească lumina aceasta și de către fetele cele mari pentru a fi bine văzute când se duc la jocuri.

Când rostește preotul întâia oară cuvintele “Hristos a Înviat!”, fetele bătrâne care asistă la Înviere șoptesc: “Eu să joc înainte, pentru a mă mărita.” Tot atunci, vânătorii zic: “Vânat prind”, iar pescarii: “Pește prind”, în credința populară existând tradiția că, rostind cuvintele, vor avea în decursul anului spor la vânat și la pescuit.