Dragobetele este o sărbătoare tradițională românească, sărbătorită anual pe 24 februarie. Dragobete este un personaj din mitologia românească, asemenea mamei sale, Baba Dochia (conform unei legende populare ar fi fost fiica regelui dac Decebal). Este cunoscut ca fiind un tânăr zeu care este, de altfel, patronul iubirii și al veseliei.

El poate fi ușor comparat cu zeii iubirii: Eros, din mitologia greacă, sau Cupidon, din mitologia romană. Totuși, spre deosebire de Cupidon, Dragobete nu s-a implicat în cursul relațiilor dintre îndrăgostiți. Conform mitului popular, se spune că el nu și-a folosit puterile pentru a-i face pe oameni să se îndrăgostească, ci doar pentru a binecuvânta dragostea și a susține cuplurile formate.

Legenda spune că Dragobete era fiul unei femei pe nume Dochia, care se ocupa cu păstoritul oilor la munte. Într-o noapte, duhul muntelui s-ar fi îndrăgostit de această tânără și ar fi sărutat-o în somn. La nouă luni de la acel moment, Dochia a născut un băiat căruia i-a oferit numele de „Dragobete”. Femeia a chemat apoi patru ursitoare, mai exact cele patru anotimpuri, care l-au înzestrat pe nou-născut cu dragoste și cu darul de a-i înveseli pe oameni cu fluierașul său.

Dragobetele se sărbătorește pe 24 februarie, cu mai puțin de o lună înainte de echinocțiul de primăvară. Această zi nu a fost aleasă întâmplător ca sărbătoare a iubirii, căci biologii spun că atunci începe împerecherea păsărilor necălătoare, statornice. Dacă ne imaginăm două păsări care stau cioc în cioc, spațiul gol dintre ele vor forma o inimă. Acesta a și rămas simbolul Dragobetelui la români, prezent în numeroase obiecte din arta populară românească.