În unele situații viața depinde de un fir de ață. În alte situații, de un fir de fier forjat care nu a fost băgat în structura de rezistență a unei clădiri. De când s-a petrecut seismul, toată lumea vorbește de cutremure și e expert în geodezică și inginerie a construcțiilor. Dar prea puțini vorbesc despre viață.

Cutremurul din Turcia, pe lângă zecile de mii de vieți curmate și o suferință de nedescris, a mai reprezentat ceva. A reprezentat o lecție de care ar trebui să ținem cont la orice pas: Viața are prioritate! Și e așa atât în trafic, acasă, la birou sau pe șantier. Lucrurile trebuie făcute după norme, că doar acesta este motivul pentru care există norme. Iar când ele nu sunt respectate se ajunge într-o situație greu de imaginat.

Bilanţul deceselor din Turcia şi Siria ar putea depăşi 50.000, după unele surse și toți acești 50.000 au fost prețuiți de cineva. Mai mult sau mai puțini, fie au reprezentat un întreg univers, fie doar un colț, dar lipsa lor va schimba vieți și va produce o suferință care nu poate fi descrisă în cuvinte și care nu se poate compara cu pierderea locuinței sau a mașinii.

Adem Altan, a realizat o fotografie care va rămâne pe vecie în istoria fotojurnalisticii. A surprins un bărbat care țineam mâna fiicei sale decedate sub dărâmăturile. Stătea și o strângea de mână în timp toți din jurul lui umblau disperați și își căutau apropiații. Paradisul lui era acolo, la câțiva centimetri distanță, dar sub câteva tone de molozuri. Bărbatul se numea Mesut Hançer și mâna pe care o ținea era cea a fiicei sale de 15 ani, Irmak, care fusese ucisă în patul ei când cutremurul a doborât clădirea.

Suferința va rămâne veșnică, însă șocul seismului va trece ușor. Clădirile vor fi reconstruite, cu sau fără respectarea normelor, străzile vor fi curățate, însă pe cei morți nu-i mai aduce nimeni înapoi.

Anul 1977 a reprezentat o lecție foarte serioasă pentru români, dar mulți au uitat-o, iar alții n-au învățat-o. Nu știm când vine ziua examenului, ziua în care vom vedea cât de pregătiți suntem, dar până atunci știm că la alte teste suntem corigenți: Podul din Neamț este un exemplu, lucrările de pe Gutin, de asemenea, Și multe, multe altele. Dar până când?