Mihai Neamţu. Un călugăr vindecător din părţile Sătmarului

Oamenii îl ştiau cu numele de Unchiul Mihai. Era un călugăr, hărăzit de Dumnezeu cu puteri vindecătoare. A salvat mulţi oameni de la operatii, prin tratamentele cu plante. Unchiul Mihai nu mai e în lumea pămantească, dar ne-a lăsat reţetele lui miraculoase. Ingredientele sunt acestea: plante şi rugăciune. Aşa a reuşit el să vindece peste un milion de români.

Călugărul Mihai Neamţu s-a născut la 12 octombrie 1924 în satul Prilog, judeţul Satu Mare. Şi-a dedicat întreaga viaţă credinţei creştine şi a suferit prigoana comunistă, fiind izgonit de la Mănăstirea Bixadului. Din 1970, a început să meargă din sat în sat să vindece oamenii cu ajutorul tratamentelor cu ceaiuri şi îndemnandu-i la rugăciune. Cu timpul, vestea i s-a dus în toată ţara, şi au început să vină zilnic sute de oameni bolnavi la Prilog. Toţi cei care l-au căutat au fost primiţi. Dar călugărul vindecător refuza bani pentru binele pe care-l făcea celor suferinzi.

Nu se plangea niciodată de nimic, ca şi cum el n-ar fi avut niciun necaz. La 23 iunie 2000, s-a stins din viaţă la Prilog. La înmormantare au participat mii de pelerini, oameni care l-au iubit, l-au ascultat şi pe care i-a vindecat trupeşte şi sufleteşte. Aceşti credincioşi i-au ridicat Unchiului Mihai o biserică în grădina casei sale, sfinţită în 1997. Încă din timpul vieţii lui, biserica a devenit loc de pelerinaj pentru căutătorii de adevăr şi sănătate.

Orice boală poate fi vindecată, cu excepţia bolilor aflate în ultimul stadiu. Aceasta era credinţa călugărului Mihai. El nu recomanda să se renunţe la terapia medicamentoasă aducătoare şi ea de efecte benefice. Spunea doar că medicamentele trebuie ajutate cu ceaiuri naturiste. În plus, îndemna la rugăciune. În modestia lui credea cu toată convingerea că orice om are în el o părticică de Dumnezeu, de aceea fiecare bolnav se poate vindeca.

Bolnav fiind, el ar fi avut o vedenie, în care i s-ar fi dat să aleagă dacă să devină sănătos sau să aibă darul de a-i trata pe alţii. Nici nu e greu de înţeles ce a ales un adevărat creştin.

A avut o boală, semipareză, cu greu i-au spus superiorii că nu poate să stea în mănăstire, că nu poate să se vindece, nu poate ajuta şi atunci el a venit acasă. Nu s-a supărat şi după aceea a avut un vis. A avut o vedenie că Maica Domnului l-ar fi întrebat dacă vrea să îl vindece de boala asta sau el să rămână cu boala şi să poată să îi vindece pe alţii. Atunci el ar fi ales a doua variantă, să rămână aşa cum e şi să poată să îi ajute pe alţii. Atunci a descoperit plantele, mergea şi culegea plante şi ierburi din păduri.

Încet-încet, vestea i s-a dus prin viu grai. La început, apăreau localnicii la poarta lui pentru a fi vindecaţi, apoi cei din satele învecinate, judeţele vecine şi întreaga ţară. Nu se ştie dacă este adevărat sau nu, cel puţin deocamdată, dar legenda spune că Mihai Neamţu l-a vindecat inclusiv pe Nicolae Ceauşescu. El ar fi auzit despre călugărul Mihai de la poetul Adrian Păunescu, care l-a vizitat de mai multe ori. Având o problemă destul de deranjantă, Ceauşescu ar fi trimis elicopterul după Mihai şi sora sa. Totul s-a făcut în secret, nefiind voie să se discute despre acest lucru.

După Revoluţie, Biserica Greco-Catolică a revenit în legalitate şi s-a reconstituit parohia din Prilog, care are doar 50 de credincioşi, din care o jumătate sunt plecaţi peste hotare. Cu toate acestea, între anii 1995-1998, cu sprijinul credincioşilor, în special al celor plecaţi, în curtea casei călugărului a fost ridicată o impozantă mănăstire, cu hramul „Mihail şi Gavril”.

Un medic din Germania a venit cu mai multe poze de la mai mulţi pacienţi să vadă dacă într-adevăr poate să spună ceva dacă se uita numai la poze. Se zice că Mihai s-a uitat la poză şi i-a zis că cutare are boala cutare. Medicul ştia ce boală au şi a vrut să vadă şi dacă Mihai ştie. I s-a confirmat şi s-a convins că, într-adevăr, cunoaşte şi multe lucruri şi pentru mulţi erau de neexplicat. Sau venea cineva, el stătea pe pat, îi spunea să se plimbe, să tuşească, să spună câteva vorbe şi el îi spunea ce boală are. Le spunea şi tratamentul, bineînţeles, şi cu ceaiuri, şi cu rugăciuni, să creadă că poate să se vindece. Dacă persoana respectivă avea tratament medicamentos, nu spunea să îl întrerupă, ci să continue tratamentul medicamentos şi să facă şi ceea ce îi spune el.

La 18 ani de la moartea călugărului Mihai, a fost deschis procesul de beatificare pentru trecerea lui în rândul sfinţilor. Nu doar Biserica îşi aminteşte de el, ci mulţi dintre cei pe care i-a ajutat. Legenda mai spune că, de-a lungul vieţii, ar fi vindecat circa un milion de persoane, dar cum nu există statistici, acest lucru este imposibil de demonstrat.

Într-un secol în care credinţa în Biserică ridică tot mai multe semne de întrebare, adăugarea a încă unui sfânt în calendar poate părea un act rupt de realitate, dar, până la urmă, poate că adevărul pur nici nu prea contează, ci poveştile sunt cele care ne ţin în viaţă. Dacă n-ar exista date concrete care să ateste că a trăit, a existat printre oameni, s-ar putea spune că Mihai Neamţu este de fapt un „Laur” al lui Evgheni Vodolazkin.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.