Denumirea localitatii Beltiug provine de la un dovleac ? Cel puțin asta susține una dintre poveștile locului, tesuta de-a lungul veacurilor de generațiile de oameni care au trăit pe acele meleaguri.

Iată povestea … În anul 1412 fiul regelui Bela al-IV-lea al Ungariei Akos, împreună cu suita sa colindând meleagurile sătmărene în drum spre Carei, în perioada de vară pe o caldură dogorâtoare în timp ce treceau pe teritoriul comunei au cerut sa fie serviți cu apă din râul Crasna, care avea albia prin central comunei de azi.

Nimeni nu i-a putut servi cu apă, deoarece nu aveau nici un vas. Văzând în porumb dovleci i-a sfătuit ca să taie un dovleac cu cuțitul și să-i scoată miezul după care să fie servit cu apă. În scriptele sale de călătorie înscrie locul „Beltok” (miez de dovleac) denumire care evoluează sub mai multe forme, devenind ulterior Beltiug.

Despre originile localitatii mai trebuie menționat faptul ca, Registrul din Oradea, document bisericesc, atesta Beltiugul din 1216. Este momentul în care Beltiugul „intra” în istorie. În acest registru erau trecute toate judecațile din timpul respective,din partea de N-V a Transilvaniei. În 1216 un anume Paul din moșia Beltiug a acuzat pe toți flandrezii din Batari care aparțineau comitatului Ugocsa pentru uciderea lui Benedict (fratele lui Paul). Flandrezii nu au negat acest lucru dar au spus ca ei l-au omorât pentru săvârșirea unei crime. Contele din Batarch, citând cazul din porunca regelui maghiar, l-a trimis pe Paul la Oradea la judecata fierului cald, unde s-a dovedit că acuzația lui nu era justificată.