Cuvântul Rusalii provine din latinescul „rosalia”, care simbolizează sărbătoarea trandafirilor, dar reprezintă şi fetele împăratului Rusalim, despre care se credea că aveau puteri magice şi seduceau oamenii, pedepsindu-i pe cei care nu le respectau.

De aceea, în credinţa populară, Rusaliile sunt văzute și ca spirite ale morţilor, numite în popor iele sau zâne rele. Astfel, după ce au părăsit mormintele la Joimari şi au petrecut Paştile cu cei vii, spiritele morților refuză să se mai întoarcă în locurile lor de sub pământ şi încep să le facă rele oamenilor. Iar pentru a le îmbuna, oamenii, care evitau să le spună Rusalii, le-au dat diferite nume: iele, zâne sau frumoase.

Există superstiţia că aceste spirite stau pe lângă izvoare şi pot, prin cântecele și dansul lor, să ia minţile oamenilor şi să-i îmbolnăvească. Boala seamană, se spune în popor, cu o transă ce nu poate fi înlăturată decât de puterea dansului căluşarilor.

Dansul Căluşarilor este remediul pentru vindecarea unui suflet care a privit „Dansul Ielelor ” ce i-a luat minţile. Dansul Căluşarilor anulează vraja de care este cuprins cel sedus şi pune pe fugă ielele.

Obiceiul  căluşarilor de Rusalii, foarte vechi, este cunoscut mai ales în localităţile Conteşti, Lisa, Năsturelu, Bragadiru şi Zimnicea. Bătrânii satelor cred că, dacă eşti bolnav, de Rusalii te poţi face bine după ce vătaful căluşarilor trece cu pasul peste tine.

În Oltenia, grupuri de câte şapte-opt căluşari merg din casă în casă pentru a colinda şi a alunga spiritele rele, iar oamenii îi întâmpină cu frunze de nuc, cu pelin, usturoi, apă şi sare.