E o poveste pe care, citind-o, simți cum ți se furiseaza stropi de lacrimi în ochi … și în suflet. Oameni nevinovați, împreuna cu copilasii lor, iau drumul pribegiei, încercând sa scape de iadul războiului.

Iată o poveste induiesatoare relatata de Marcela Papici:

„N-am sa o uit cat am sa trăiesc ! O mama ucraineianca firava, slabuta, cu un rucsac atat de greu de eu abia am reusit sa-l ridic, cu 2 fetite de 2 si 4 ani ce a trecut vama pe jos ! Dupa 7 zile de drum, din Odesa !

Cea mica era atat de obosita incat nici putere sa bea apa nu a mai avut ! Cea mare, cand s-a simtit in masina, la caldura, in siguranta, s-a abandonat in bratele mele ca intr-un lesin ! Și … suspina ! Nu plangeau, nu se smiorcaiau ! Isi tarau picioarele si mergeau dupa mama lor.

Din ceea ce trebuia sa fie primul meu drum cu convoiul umanitar in Ucraina a ramas doar trecerea vamii. Apoi le-am văzut ! Un italian ne-a luat in masina impreuna cu inca o mamica din Kiev cu baietelul de 5 ani. Si ea trecuse vama tot pe jos !

Italianul ne-a adus pana in Micula la Uniunea Ucrainenilor Micula Micula. Au primit hrana, dulciuri, haine si gazduire peste noapte ! Maine le cautam variante spre Franta respectiv Lituania. Am plans mult ! Ma imaginam luand drumul pribegiei, cu Sofia de mana, si depinzand de oameni buni !

Am plans mult ! Ce era in sufletul acelei mame !? Sa pornesti la drum, pe jos, 7 zile, din Odessa si sa nu sti cat si cum vei face sa ajungi in Franța ! Cu un rucsac … Si doi copii mici care, de-acum, te au doar pe tine !

Am plans de tristetea celor care inca comenteaza si-si gasesc sa critice, sa rada, sa vada doar masini scumpe, sa refuze sa înțeleagă ! 

Si inca plâng !

Doamne Dumnezeule ajuta-le! Ajuta toate mamele, copilasii, batranii sa supravietuiasca razboiului si greului de dupa război ! Ivana si Alexandra, va promit ca am sa ajut cat pot ! Pe voi sa ajungeti la destinatie iar pe fratii vostri asa cum si cat voi putea ! 

#Nurazboiului” este povestea ucrainencei firave, așa cum a fost relatata de Marcela Papici.