Mihai Eminescu a avut legături destul de strânse cu unii dintre poetii din ținuturile Satmarului ? Poetul era încântat de limba română vorbită în acest colţ de ţară.

Astfel, in articolul „Memorialul comitetului” care a văzut lumina tiparului în Revista „Timpul” din Sibiu pe 4 noiembrie 1882, Eminescu scria:

„Încă în a suta a şaptesprezecea Miron Costin scrie regelui Poloniei că cel mai frumos şi mai corect dialect românesc, cel mai apropiat de graiul italic se vorbeşte în Sătmar, unde, cu toată emigrarea lui Dragoş, românii rămaşi acolo sub fratele lui, voievodul Balc, sunt atât de numeroşi ca şi când n-ar fi ieşit nimeni din ţară”.

Poetul cunoştea foarte bine realităţile locale de prin părţile Sătmarului citind presa de la Budapesta. În articolul „Nu numai motive …” apărut în „Timpul” din 29 aprilie 1882, Eminescu scria: „În adevăr, trebuinţele economice ale poporului nostru, sunt unele şi aceleaşi pretutindeni: acelaşi port la Sătmar ca şi-n Moldova …”.