Chiar dacă în Europa originea precreștină a bradului de Crăciun nu mai este contestată, părerile sunt totuși împărțite: unii consideră bradul ca fiind o reprezentare a „arborelui lumii”, pe când alțîi spun că acesta este o referire directă la arborele Paradisului, împodobit cu mere de o culoare roșu aprins, amintind astfel de păcatele pe care primii oameni le-au comis înainte de alungarea din răi.

În România, obiceiul cu împodobirea bradului a apărut odată cu plecările studenților români să studieze la universitățile din Viena sau Berlin. De asemenea, obiceiul ar putea avea influență germană și datorită faptului că în curtea regală a dinastiei de Hohenzollern, prințîi și prințesele obișnuiau să împodobească bradul, tradiție preluată mai apoi de protipendada bucureșteană.

Înainte că Moș Crăciun să vină pe la copiii din întreagă lume și să le aducă cadouri, aceștia îi scriu moșului o scrisoare în care ii spun tot ceea ce își doresc. Nu contează dacă este vorba de prânz, cină sau de micul dejun, masă în preajma Crăciunului este extrem de important. Aceasta se petrece în familie alături de cei dragi.