Căpuşele sunt vectorii unor boli grave (paralizie, febra Q, tularemia, borelioza şi altele), dar de cele mai multe ori reacţia locală produsă de muşcătură se limitează la o simplă roşeaţă cu senzaţie de mâncărime care dispare în decurs de câteva zile în lipsa suprainfecţiei bacteriene.

Îndepărtarea incompletă a căpuşei poate duce la formarea locală a unui nodul care este, de asemenea, însoţit de prurit. Paralizia produsă după muşcătura de căpuşă apare în majoritatea cazurilor la copii şi în general la fetiţe.

Pacientul prezintă de obicei o stare de iritabilitate şi nelinişte urmată, la circa 24 de ore, de o slăbiciune musculară a gleznelor ce progresează în sus şi, după 24-48 de ore, se ajunge la o paralizie flască a trunchiului, braţelor, gâtului, limbii şi faringelui.

Nu există febră şi tulburări ale organelor de simţ, iar testele de laborator uzuale nu prezintă modificări. În condiţiile neîndepărtării la timp a căpuşei, se poate ajunge la paralizie respiratorie şi deces (rata mortalităţii este de circa 10%, majoritatea deceselor producându-se la copii).

Căpuşa se fixează de obicei la nivelul pielii capului, fiind mascată de păr, dar se poate găsi în orice parte a corpului, inclusiv sub braţe, în urechi sau la nivelul organelor genitale externe.

Tratamentul constă în îndepărtarea căpuşei/căpuşelor, inclusiv a fragmentelor reţinute în piele, după care se produce o ameliorare spectaculoasă a simptomelor, în decurs de câteva ore, iar după 48 de ore recuperarea este completă.

Pacientul va fi monitorizat până la stabilizare în spital, deoarece au existat cazuri de evoluţie progresivă a paraliziei determinate de o altă căpuşă neobservată şi neîndepărtată.