S-ar putea să o cunoașteți de undeva de pe stradă. S-ar putea să o fi observat pe undeva plimbându-se cu privirea în gol. E Varga Katalin și are 54 de ani.
Un om al străzii ca mulți alții pe care i-ați mai văzut în trecere sau despre care ați auzit. Cândva a avut și ea o casă, părinți și frați. Odată cu moartea părinților s-a dus tot, casă, familie, viață. Și pentru Varga Katalin a fost mult prea greu să depășească toate greutățile.
În urmă cu 20 de ani, fiica ei, Carmen, a fost ucisă. O altă mare durere care a făcut din Katalin omul care să nu mai poată spera. Dormind pe străzi, i-au înghețat picioarele. De zece ani trăiește cu picioarele tăiate. Fără acte de identitate, fără nicio speranță. Inainte de Crăciun, anul trecut, Varga Katalin a ajuns la Adăpost. A primit haine, căldură, hrană, un acoperiș deasupra capului. Sprijinită de specialiștii Centrului Social de Urgență, are act de identitate.
Din această săptămână, Varga Katalin are și certificat de încadrare într-un grad de handicap. Și, mai mult decât atât, are speranța că va fi bine.
Beneficiarii Adăpostului de noapte sunt oameni ca noi.